Sa-i dea curaj pacientului, stomatologul ii ofera inainte de a-i scoate
maseaua, cateva pahare de palinca, dupa care il intreaba:
- Ei, cum stam acum? Avem curaj?
- Ohoooo! Sa indrazneasca cineva sa se apropie de maseaua mea! :))
Bancul asta imi aminteste de stomatolog. Acum cativa ani, pe cand mergeam si eu la dintar, cum se spune, am aflat ca cei mai fricosi pacienti sunt... barbatii! Culmea este ca barbatii sunt cei care ridica greutati, sting incendii, cara cadavre, salveaza animale, face sex (si asta are de-a face uneori cu curajul!! :) ) si cate si mai cate. Dar cand pui un barbat sa se aseze pe scaunul de la stomatologie s-a terminaaaat! Si daca ii mai arati si acul seringii pentru anestezieeee... gata! Intr-o dimineata, la medicul stomatolog la care mergeam era un barbat, nu prea inalt... Am ris pe infundate cit am asteptat sa se ridice de pe scaunul stomatologului. Era un fel de Jean Constantin ciupit de musca tete. Avea ochii bulbucati si nu-l lasa pe medic sa se apropie cu seringa! "Mai stati putiiiin!" Se uita disperat in toate partile de parca de undeva trebuia sa apara un pericol iminent sau trupele DIAS care sa-l ia pe sus. Se foia intr-una in scaunul ala. Doctorul il ruga frumos sa deschida gura ca va fi totul bine, el avea privirea aia care spune: viata mea s-a sfirsit! Degeaba ii spunea doctorul ca nu va simti mare lucru, ca va fi ca o mica ciupitura... el nimic: "Nu vreaaaau ciup!" Isi facea cruce.. si se uita la medic de parca urma sa ia coasa si sa-l trimita pe lumea cealalta. In cele din urma i-a facut injectia, dar cind a auzit freza... s-a terminat! Cred ca s-a uitat prea mult la filmul asta "Stiu ce-ai facut asta vara!" Degeaba ii explica doctorul ca e doar o freza si nu o drujba, ceva... El nimic! "Domnule doctor, eu sunt curajos. Si la serviciu sunt, dar mi-e frica domn'e de durere..." Isi face iar cruce, balmajeste ceva printre buze (o fi fost vreo rugaciune) si incearca sa se stapineasca! Cind ii mai spune doctorul ca i-a pus doar un pansament provizoriu... a luat foc. El vroia direct plomba definitiva. Ce ti-e si cu barbatii astia...
” Nu pot deveni o parte a lumii, în care soții își îmbracă soțiile ca pe niște femei ușuratice, punând în vizor lucrurile care ar trebui să fie prețuite. O lume în care nu există conceptul de onoare și demnitate și te poți încrede în oameni doar numai atunci când spun” Promit!”.O lume în care femeile nu își doresc copii, iar bărbații nu își doresc o familie. În care fraierii se consideră de succes stând la volanul unui automobil care aparține tătălui său și oricine are un pic de influență încearcă să îți demonstreze că ești un nimeni. În care oamenii pretind cu ipocrizie credința în Dumnezeu, stând cu sticla de alcool în mână, fără a fi cât de puțin devotați religiei lor. În lumea în care conceptul geloziei este rușinos, iar modestia este un dezavantaj. În care oamenii au uitat despre iubire, căutând doar cea mai bună opțiune. O lume în care oamenii aruncă toți banii pentru a-și repara mașina la prima zgârietură, fără a economisi nici bani, nici timp, iar singuri arată atât de patetic, încât doar mașina lor scumpă mai poate să ascundă această realitate. În care tinerii cheltuie pe băutură banii părinților, în cluburi de noapte, strâmbându-se sub efectul unor sunete primitive, iar fetele se îndrăgostesc de acești fraieri. În care femeiile și bărbații demult nu se mai deosebesc și toate astea la un loc se numește ”libertatea de alegere”, dar cei care aleg o cale diferită automat sunt niște înapoiați și despoți. Aleg calea mea și păcat că nu am găsit aceeași înțelegere în oamenii la care cel mai mult am sperat … “, Keanu Reeves.
Daca am stii cum sa ne ascultam cu adevarat atunci ceva extraordinar se va intampla cu noi, pentru ca atunci fara nici o prejudecata, fara nici o influenta, putem merge la radacina problemei imediat. Dar daca am gasi o multime de argumente, am inventa explicatii sau contradictii pentru a vedea ceea ce este corect sau ce nu este corect si vom continua cu propriile noastre convingeri si idei, atunci nu vom descoperi adevarul cu privire la toate problemele noastre. Vom fi preocupati doar de propriile noastre concluzii, de proprile noastre convingeri si puncte de vedere.
Infloriturile, urcusurile si coborasurile vietii ma duc cu gandul la jazz. Nu seamana? In esenta, viata urmeaza o anumita linie, respecta note, arpegii... dar mai are si improvizatii de moment, care au obiceiul de a se repeta (mai ales daca nu inveti de prima data!). In general, se lasa artistului posibilitatea de a fi creativ fata de majoritatea celorlalte stiluri... muzicale. La un moment dat insa, atunci cand artistul se "coace", poate fi cu adevarat creatorul propriei vieti, lasand partiturile altora la o parte. Improvizatiile nu vor mai fi improvizatii.
