Smile...

Domnule politist, ascultati-ma si pe mine va rog. De ce atunci cand Tom il loveste pe Jerry cu o tigaie, este umor, dar daca eu il lovesc pe sotul meu cu o tigaie de teflon in cap, e tentativa de omor?

A black dog who bite sometimes from us... What should we do?

Nu e de ajuns sa iubesti

de Jacques Salomé

Nu e de ajuns sa îi spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta 
dragoste în mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este în acord
cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns sa îmi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
când eu îmi doresc doar sa ne întâlnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi ,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting
nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad când suntem împreuna.
Nu e de ajuns sa îi promit ziua de mâine
daca nu sunt capabil sa traiesc în prezent.
Nu e de ajuns sa îi spun: vreau sa traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa îi spun: poti conta pe mine
daca eu sunt înca dependent.
Nu e de ajuns sa îi fiu fidel
daca simt ca nu îmi sunt fidel mie însumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul
de a spune toate acestea si mai multe
pentru a începe sa construim împreuna
dincolo de întâlnire, o relatie plina de viata.

From self-love to loving another
Daring to say you are in love
Daring to love
On romantic meetings
Intimate gestures 
Doubts when in love
Life's sorrows
From a romantic meeting to a relationship
The dark side of love
Possible fidelities and infidelities
Fear of losing the person you love
What's said and what's left unsaid
Romantic break-ups and other difficulties
Love's wounds
Leaving the person you've loved, being left...
Reinventing your relationship
Possible separations
And knowing how to enjoy happy moments in spite of it all
Let's keep on dreaming of love

Cheia lui Paunescu si a noastra...

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana
c-o usa .
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care iti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta ...
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata
insa,dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata
A urlat la dansa cerul,cu o voce ca de crai:
Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.
Ce te temi mereu de usa ! o sa-mi spuneti cu temei!
Habar n-am: Bun! Perfect!
Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei... O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici
Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui !
Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol " si cheia " FA ",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si... zicind cum zic batranii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti... amintirea...
"AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! "

Adrian Paunescu

Doar un gand...

De mi-as intinde aripi pana la soare si as simti pulsandu-mi in vene infinitul, tot as visa la noptile albastre pe malul marii.... Sincer, cred ca barbatului ii este frica de ceea ce ar fi el in stare linga mine, nu de ceea ce as fi eu in stare.

Dragobete fericit!

Maine sarbatorim Dragobetele. Va doresc sa lasati vanturile celeste sa danseze pentru voi, sa iubiti mai mult si sa transformati dragostea într-o mare, ale carei valuri e musai sa se sparga de tarmurile sufletului vostru.

Versuri fara egal...

Stii ce-am visat azi noapte 
la ceasul cand pentru somn visele sunt coapte? 
Tu nu erai barbat, nici eu femeie 
ci doua viori. Nu-i asa ce ciudat? 
Si vibram amandoi la fel, ah 
ca-n dublul concert al lui Bach.

Si mama, si femeie...

Stii la ce ma gandeam? In cazul in care copilul meu ar fi in pericol, as ucide fara ezitari. Iar daca i-ar fi vreodata foame ori frig, as fura pentru el, daca nu as avea. Dar recunosc ca daca barbatul pe care-l iubesc ar incerca sa se agate de vrejurile altor amoruri, m-as opri sa tinjesc desfranat dupa el. Si, dezbracindu-ma si de evlavie si de desuurile alese cu grija, as lupta sa-i fac mutatie definitiva in viata celeilalte, nu in casa si in inima mea. Crezi ca ar trebui sa fiu mai buna? Sa accept mai mult? Ce accept ca firea barbatilor e... mai slaba? Cum ar trebui sa o iau? 
Admit ca intr-un virtej ce-mi defineste dureros si iremediabil ezitarile, deznadejdile, nedesavirsirile, am adorat cu toate simturile dezlantuite pe cine-am admirat mai intii cu mintea. Am ajuns candva sa iubesc pina-n radacinile fiecarui gind pe cel pe care l-a dorit, mai intii, trupul meu cel fara de noima. Si tu stii asta. Acum cu ce sa incep? Il dau la spate si pe Saturn si toate planetele uricioase... dar schimbarea trebuie sa se produca si... altfel!!! Astept solutia...

Muzica sufletului. Iubirea. Prietenii

Pur si simplu iubesc muzica. Imi vindec sufletul cu ea. Seara, cind toate scenariile lumii tac, imi place sa ma relaxez pe ritmurile muzicii. Ce iubesc mai mult? Stiu si eu…Si rhytm and blues, si jazz, si rock alternativ, si Bach, si Vivaldi, si rock gothic, si Ileana Sararoiu, si Maria Tanase, si… muzica sufletului meu, uneori. Un "preludiu si fuga” lui Bach reprezinta, poate, lucrul cel mai apropiat de perfectiune pe care il putem concepe pe pamant. Ca sa nu mai spun de Vivaldi… Si ma intreb cum ar fi fost daca Bethoveen ar fi fost lenes sau deprimat, sau nepasator, sau daca pur si simplu nu ar fi considerat ca merita sa scrie si si-ar fi vazut de boala lui….. Am vazut filmul “Thake the lead” cu marele Banderas de citeva ori. E bestial! Cred ca daca m-ar face un barbat sa dansez ca in acel film… i-as pune inima la picioare. Suna copilaresc, nu?
Dar cum pot eu sa-i spun unei prietene cat de tare imi place sa dansez daca ea nu poate? E o fata incredibila. Medicii i-au dat un an de trait si ea s-a incapatanat sa traiasca 25. Si inca nu se da batuta. Atata frumos in sufletul ei mai rar! Un om simplu, dar complex, in acelasi timp, un copil, un intelept, un OM. Nu stiu cum isi accepta ea conditia... Cred ca e al naibii de puternica! De-asta ma uit cu admiratie la ea.
Eu imi aduc aminte de mine... In ziua in care am aflat ca sunt bolnava, am pus timpul intre paranteze si am pornit intr-o batalie al carei invingator inca nu il cunosc. Va marturisesc ca am trecut prin fel de fel de trairi. Voiam sa apuc sa-i multumesc Domnului pentru fiecare rasarit de soare pe care imi este ingaduit sa-l mai vad. Ma credeam puternica dar in fata bolii m-am descoperit vulnerabila, deloc curajoasa, depresiva si obosita sa lupt. Am avut senzatia ca, în mod paradoxal, chimia medicamentelor lucra in defavoarea mea. Nu frica de moarte m-a facut haotica si depasita, ci faptul ca urma sa traiesc o incercare grea, pe care nu am dorit-o si pe care nu o doresc. Atunci cand te consideri condamnat de boala, cand plangi de unul singur in tacere si mai ales cand totul te doare… curajul este ceva extrem de abstract. Si totusi fata asta mi-a dovedit ca viata asta merita traita pentru ca ea se uita in ochii tai ca si cum ti-ar spune: "Va fi bine!". Drept este ca prietenul care ne stimuleaza sa ne descoperim si sa manifestam comorile tainice din noi este de neinlocuit. Asa e ea! Si sper sa considere in continuare ca merit sa stau langa inima ei.
Poate vi se pare o poveste trista, insa doar miscand in noi sentimentul compasiunii fata de semenii nostri, putem deveni mai buni. Altfel… sfarsim aroganti si cinici. (Multumesc Ada Codau pentru pictura minunata!)

Neputinta sau comoditate...

Unele femei intra usor in depresie dupa ce sunt parasite si refuza sa ia alt barbat pe care sa-l tavaleasca prin poezie si extaz tactil.... Asta pentru ca au uitat de fapt cum se iubeste... si s-au atasat de fostul din neputinta si comoditate. Parerea mea...

Fugi

Imi era dor de ea...

“Fugi”, îți zic, căci a mea minte

Prevestește numai rău;

“Nu te du”, șoptește-n taină

Sufletul și dorul meu.

Tu cunoști câtă iubire

Pentru tine eu păstrez,

Și-apoi cu cuvinte rele

Cum mereu te depărtez;

Și nu știi cui a te-ncrede

Vorbelor ce ți-am rostit,

Sau iubirii făr' de margini

Ce tu-n ochii-mi ai cetit.

Vai! Și eu nedumerita

Mă muncesc cu mult mai mult

Căci nu știu ce-a fi mai bine :

Mintea, inima s-ascult?
FUGI, de Veronica Micle

E craniul lui Yorik? E craniul lui Brancusi?

Acum ceva timp, internetul m-a ajutat sa cunosc un om special, iubitor de cultura, traditii, poezie, frumos si tot ce e inaltator pentru fiinta umana. Ei bine, acest om il iubeste pe Brancusi, il simte, il intelege si chiar i-a dedicat si un film... Ma gandeam zilele astea ca eu nu am facut nimic pina acum pentru nici unul dintre oamenii care au insemnat ceva pentru aceasta tara. Doar am sorbit roadele iubirii lor pentru frumos, intr-o forma sau alta. Brancusi este... altceva. Este de netagaduit generozitatea cu care ne-a luminat vieţile şi ne-a atins destinele unora dintre noi. El a reusit sa faca acel ceva iesit din comun, care a spart crusta mediocritatii. Lui nu-mi vine sa-i rascolesc viata, sa nu incerc sa-l cunosc indeaproape, oricit de mult mi-as dori. Cred ca doar asa ii voi accepta mai usor latura paminteana, asa ma voi lasa, perpetuu, inspirata de izbinda lui, asa il vom putea iubi fara limite… Eu doar pot sa-i multumesc lui Brancusi pentru ce ne-a lasat si sa-i cinstesc memoria, sa o apar de nevolnicii care ar incerca sa o intineze...
Horia Muntenus, cel ce-a facut filmul, spunea: "Brancusi sta într-un mormant parisian, chircit, cum sta si cultura romana, suferinda. Anapoda! Şi, desi Soarele rasare pe tot globul cu aceeasi Lumina, pentru Brancusi, Lumina aceasta e palida… e uscata de viermuiala stupida a netrebnicilor... netrebnici care se nasc indiferent de anotimp, de ani sau de regimuri. Uneori... la intretaierea unor ganduri... ca o torpila vine cate o întrebare shakespeariana... E craniul lui Yorik? E craniul lui Brancusi? Curand, pe Jiu,... pe apele lui, va trece din nou... dus de curgerea lor... spre Dunare... si apoi spre Marea cea Mare... Capul lui Orpheu..."

I need some spring...

De s-ar termina iarna asta.... Am nevoie de primavara sa-mi scot sufletul din amortire...

Music is a divine wisper...

Femeia

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

Scriu cu Î din I

Ca şi George Pruteanu, scriu cu î din i pentru că iniţiativa Academiei, din 17 februarie 1993, prin care s-a reintrodus în ortografia românească litera â (în afara cuvîntului „român“ şi a derivatelor sale, unde figura din 1965), a fost o eroare ştiinţifică, generată de un anume sentimentalism anti-comunist (bazat şi pe legenda că î-ul din i ne-ar fi fost impus de oamenii lui Stalin, deşi î-ul din i a fost practicat, de mari nume ale literelor româneşti, la Viaţa Românească, încă din anii ’20 ai secolului trecut, cu mult înaintea apariţiei comunismului la noi, spunea Pruteanu).  

...Pentru că, prin readoptarea lui â din a, ortografia românească se complică în mod artificial, introducîndu-se un criteriu mecanic, arbitrar şi străin spiritului limbii române: acela dacă un sunet se află în interiorul cuvîntului sau la una din extremităţile sale. Ar trebui, e.g.°,  să scriem a târî (cu două litere diferite pentru exact acelaşi sunet),  dar eu târâi (schimbînd din nou litera, pentru că e în altă poziţie)… A scrie un sunet într-un fel dacă e-n corpul cuvîntului şi-n alt fel dacă e la unul din capete e o procedură care sfidează claritatea latină a limbii române şi principiul dominant fonetic al ortografiei româneşti, conform căruia un sunet sau un grup de sunete se transcrie (aproape) întotdeauna cu aceeaşi literă, respectiv cu acelaşi grup de litere. Au spus-o mari cărturari, atît români (Rădulescu-Motru, A.Scriban, Philippide, Densusianu, G.Ivănescu, G.Ibrăileanu, E. Coşeriu, Mioara Avram) cît şi străini (A. Meillet, R.Lepsius, Alf Lombard).

 ...Pentru că î-ul provine dintr-un a în doar cca 31%1 din cuvinte; în marea majoritate a cazurilor (69%), î-ul provine din cuvinte (fie latineşti, fie de altă origine) CARE NU CONŢINEAU SUNETUL/LITERA A în locul respectiv, ci unul/una din sunetele/literele E, I, O sau U, aşa că transcrierea sa azi prin â este absurdă. Dacă am fi paroxistic de pedanţi, ar trebui să-l transcriem cu  (“e” cu accent circonflex),  (“o” cu accent circonflex) sau  (“u” cu accent circonflex). Iată doar cîteva exemple:

 î din e: monumentum>mormînt (=mormênt!), tenerus>tînăr (=tnăr!), ventus>vînt (= vnt!)  freiner (fr.)> a frîna (=a frna!)  netengu(sl.)>nătîng (=nătng!) frengi (tc.)>frînghie (=frnghie!);

 î din i: luminaria>lumînare, ridere>a rîde, ripa>rîpă, sinus>sîn, stringere>a strînge, rivus>rîu  drîmbă (sl.)  geamlîc (tc.);

 î din o: fontana>fîntînă (=fntână!), longum>lîngă (=lngă!)  monastiri (sl.)>mînăstire (mnăstire!)  limoni (gr.)>lămîie (=lămie!)  gond (magh.)>gînd (=gnd!);

 î din u: aduncum>adînc (=adnc!), perturnicula>potîrniche (=potrniche!), hirundinella>rîndunică (=rndunică!)  gîndac (=gndac!), mîrşav (=mrşav!), zvîrli (zvrli!), smîrc (=smrc!) (sl.)   tărîm (tc.) (=tărm!).

 ...Pentru că, în cazul cuvintelor în care sunetul î provine dintr-un a, numai aproximativ o jumătate (15% din total) sunt de origine latină2, aşa încît â-ul din cca 85% dintre situaţii nu are cum să constituie mult invocata „probă de latinitate a limbii noastre“, de care, oricum, în anul 2002 nu cred că mai e nevoie decît pentru inamicii oligofreni.

 ... Pentru că o altă dovadă strălucitoare a legăturii intrinsece, a "înrudirii" interne dintre i şi î  (şi nicicum între a şi î) o constituie alternanţele fonetice:

 în pronunţie dialectală (ardelenească, moldovenească), foarte adesea sunetul i se transformă în î, niciodată însă sunetul a: ţigan>ţîgan, sifon>sîfon, silă>sîlă, stingă>stîngă (la Eminescu rimează cu plîngă), stins>stîns, şi>şî, şină>şînă, ţine>ţîne, ţiui>ţîui, ziua>zîua etc.;

  multe substantive prezintă transformarea lui î în i prin trecerea de la singular la plural sau de la masculin la feminin: cuvînt-cuvinte, jurămînt-jurăminte, mormînt-morminte, sfînt-sfinte-sfinţi; tînăr-tineri etc.;

   în cursul conjugării unor verbe, i devine î: a vinde-eu vînd-tu vinzi-ei vînd etc.

            ... În acelaşi sens, o dovadă o constituie faptul că la mari maeştri ai limbii române, ca Eminescu, vocabule terminate în -înd, -îndă sau -întă rimează cu altele terminate în -ind, -indă sau -intă, întrucît î-ul e perceput ca o ipostază a lui i [e.g.: Călin (File din poveste) - grindă / tremurîndă; oglindă / surîzîndă sau în Întunericul şi poetul - ţintă / frămîntă]. Aşa era şi la Alecsandri (Cu timpul tot ce-i putred se scutură pe rînd / Şi fructele frumoase rămîn pe crengi lucind  - Ovidiu). Nu vom găsi nicăieri o rimă -and / ând.

            Din aceste motive ştiinţifice, mi se pare absurd să scriu cu  din a, ca şi lui George Pruteanu, Dumnezeu să-l ierte!

Foto: Ziarul Metropolis

Gazelul fugii

M-am pierdut de multe ori pe mare,
cu auzul plin de flori abia culese,plin de-amarul dragostei si-al agoniei.M-am pierdut de multe ori pe mare, cum ma pierd adesea-n sufletul de copil.

Nu există noapte, cînd, dînd un sărut,

să nu simţi surîsul lumii fără chip,

nu există nimeni, să nu-şi amintească,

un născut de-atinge, căpăţîni de cal.

Căci pe frunte cată trandafiri întruna,

asprele privelişti de albite oase,

iar mîna nu are un alt sens decît

rădăcini să fie, umblînd prin pămînt.

Cum mă pierd adesea-n suflet de copil,

m-am pierdut de multe ori pe mare.

Neştiind ce-i apa, cat mereu o moarte,

fără de lumină trupul să-mi consume.

(Federico Garcia Lorca)

Barbatul vs Femeia

Am citit ieri că "bărbatul trebuie să treacă prin Femeie pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată. Femeia, orice femeie, este adevărata iniţiatoare a bărbatului, calea sa către Sine. Capacitatea de seducţie a femeii se naşte din privirea sa profundă, infinită, ceva în care te poţi pierde cu uşurinţă, în care îţi poţi pierde propria identitate, pentru a renaşte." Oare să fi fost scrisă de un bărbat?