joi, 29 decembrie 2016
Iubirea este cea mai mare terapie posibilã
Omul simte
nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane.
Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu
conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De
aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã. Lumea are nevoie de terapie
tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea. Într-o lume plinã de iubire, terapia nu
ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu
este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie
de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv
rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un
copil. La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi
sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un
anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi
îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã,
el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul
trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.
Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în
dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã.
Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã,
devine rupt de existenţa-mamã. Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina
noastrã. Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm
sã mai respirãm, corpul moare , iubirea reprezintã respiraţia interioarã a
sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.
~ Osho
miercuri, 28 decembrie 2016
duminică, 25 decembrie 2016
sâmbătă, 24 decembrie 2016
Craciun fericit!
Merry Christmas!
Moon
E noapte linistita, senina si pustie
Sunt numai eu si luna, in blanda armonie.
Ma rog la astrul noptii s-aduca pace-n lume,
S-aduca bucurie si numai ganduri bune.
Sunt numai eu si luna, in blanda armonie.
Ma rog la astrul noptii s-aduca pace-n lume,
S-aduca bucurie si numai ganduri bune.
Sublima ei lumina primita de la soare,
Imi mangaie faptura cand sufletul ma doare
Si face sa renasca sperantele pierdute,
M-ajuta sa uit vise desarte si trecute.
Imi mangaie faptura cand sufletul ma doare
Si face sa renasca sperantele pierdute,
M-ajuta sa uit vise desarte si trecute.
Aproape ca-mi vorbeste spunandu-mi:"Ia aminte,
Ca viata e frumoasa. Asteapta doar, cuminte.
Asteapta sa se-nvarta a vietii roata, lin
Iubeste, daruieste si-n anii care vin".
Ca viata e frumoasa. Asteapta doar, cuminte.
Asteapta sa se-nvarta a vietii roata, lin
Iubeste, daruieste si-n anii care vin".
Ma rog la astrul noptii pentru copiii mei,
Sa fie buni la suflet, sa ma-mplinesc prin ei.
Le-ndrume Domnul pasii spre calea cea mai dreapta,
Iar luna parca-mi spune:"Iubeste si asteapta..
Sa fie buni la suflet, sa ma-mplinesc prin ei.
Le-ndrume Domnul pasii spre calea cea mai dreapta,
Iar luna parca-mi spune:"Iubeste si asteapta..
marți, 20 decembrie 2016
Kiss
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
luni, 19 decembrie 2016
Iubeste!
Multumesc, Karyn.
sâmbătă, 17 decembrie 2016
20 de adevăruri care te-ar putea mira
1. majoritatea băuturilor alcoolice contin toate cele 13 minerale necesare supravietuirii umane?
2. în orice moment din zi, sau din noapte, aproximativ 1% din populatia globului este în stare de ebrietate?
3. un singur spermatozoid contine 37,5 MB de informatie genetică? Ceea ce înseamnă că o singură ejaculare echivalează cu un transfer de date de 1.500 terabytes (sau, altfel spus, echivalentul memoriei a aproximativ 1,5 milioane de calculatoare personale bunicele).
4. iguana, koala si dragonul Komodo au două penisuri?
5. dar că femela de cangur are trei vagine?
6. pentru a se reproduce, masculul de caracatită introduce unul din tentacule în cavitatea femelei, îl lasă acolo si apoi înoată departe, pentru a muri în singurătate?
7. în medie, un om parcurge pe jos în timpul vietii o distanta egală cu de trei ori înconjurul lumii?
8. dacă întreaga populatie a Chinei ar trece prin fata masinii tale mergând într-un singur rând, ar trebui să astepti 30 de ani până când cel din urmă pieton să treacă strada?
9. după două săptămâni de purtat, o pereche de pantaloni contine 1.000 de bacterii în partea din fată, 2.500 de bacterii în partea din spate si peste 10.000 de bacterii între picioare?
10. iPhone-ul este cel de-al doilea cel mai bine vândut produs din lume? Pe primul loc se află Cubul Rubik.
11. banalele ciuperci sunt înrudite mai mult cu omul decât cu plantele?
12. este suficient de multă apă doar în Lacul Superior pentru a acoperi în totalitate America de Sud si America de Nord cu un strat de 30 de cm de apă?
13. sunt mai mult stele în Universul vizibil decât toate boabele de nisip de pe toate plajele lumii?
14. numărul de sinapse din creierul uman este de aproximativ 125 de trilioane, ceea ce reprezintă numărul de stele pentru a "umple" 15 galaxii de mărimea Căii Lactee?
15. un atom are aproximativ 99,99% spatiu gol?
16. la fiecare 10 ani, toate celule din corpul tău sunt înlocuite cu unele noi si că vechiul tău trup nu mai are nimic în comun cu cel nou?
17. există mai multe bacterii în corpul tău decât celule somatice?
18. libelulele au picioare pe care le pot folosi doar la aterizare, nu si la mers?
19. există o specie de pesti arlechin care, în cazul în care femela moare, masculul dominant devine femelă?
20. epoca în care a trăit regina Cleopatra este mai apropiată de aterizarea omului pe Lună decât de perioada construirii piramidelor?
luni, 12 decembrie 2016
Ebola: "Tot ce îmi doream era să îmi arate cineva dragoste"
De citit... Nu cred ca a vazut nimeni lucrurile asa...
"Lupta mea cu un duşman invizibil. Tot ce îmi doream era să îmi arate cineva dragoste"
"Lupta mea cu un duşman invizibil. Tot ce îmi doream era să îmi arate cineva dragoste"
Voluntarii care au luptat împotriva răspândirii epidemiei de Ebola în Africa de Vest au primit titlul de "Omul anului 2014", acordat de revista Time. Foday Gallah, şofer de ambulanţă care lucrează în capitala Liberiei, Monrovia, a fost cel care a apărut pe coperta revistei. Bărbatul a fost infectat cu Ebola în timp ce îngrijea bolnavii, dar a supravieţuit. El a povestit pentru BBC News care a fost rolul său în lupta cu virusul mortal.
"În luna august, am fost acasă la un băieţel de 4 ani, pentru a-l transporta la centrul de îngrijire. Cunoşteam locul bine. Mai fusesem acolo ca să-i iau alţi membri ai familiei care, în cele din urmă, au murit. El era ultimul supravieţuitor din familie.
Nu l-am luat mai devreme pentru că nu prezenta simptome, dar îi rugasem pe vecinii lui să îl supravegheze şi să mă sune dacă se îmbolnăveşte.
La o zi după ce i-am luat pe tatăl, bunica şi pe fraţii lui, am primit apelul. Am condus până la casa lui şi l-am găsit pe băiat într-o baltă de vomă. L-am luat în braţe. În timp ce îl căram la ambulanţă, a vomitat pe pieptul meu. Costumul pe care îl purtam nu era etanş. Tot ce voiam era să-l duc cât mai repede pe copil la centrul Medecins Sans Frontiere.
Sâmbăta următoare, am făcut febră. Am luat nişte medicamente, dar am văzut că febra nu scade. Le-am spus alor mei să nu se apropie de mine şi, în ziua următoare, m-am dus la centrul de îngrijire a bolnavilor cu Ebola ca să fac testul.
Ştiam că, până la urmă, o să contractez virusul. Foarte multe infirmiere şi doctori s-au îmbolnăvit şi au murit, chiar dacă au fost cât de poate de precauţi.
Am cărat atât de mulţi pacienţi cu ambulanţa mea şi am văzut atâţia oameni murind în braţele mele! Eram îngrozit, dar m-am rugat şi Dumnezeu nu a lăsat frica să mă acapareze.
Nu vreţi să ştiţi cum este să ai Ebola. Dacă nu ai un psihic puternic şi dacă Dumnezeu nu este de partea ta, ai toate şansele să cedezi înainte de a fi măcar tratat, pentru că durerea este intensă. Nu ai poftă de mâncare şi organismul nu reţine nicio substanţă nutritivă. Vomiţi mult, eşti deshidratat - apoi urmează diareea. Este groaznic, te devastează. Te face să vrei să renunţi la viaţă.
Tot ce îmi doream în acele momente era să fiu îngrijit, să se uite cineva la mine, să îmi arate cineva dragoste. Şi am avut parte de toate aceste lucruri din partea medicilor şi infirmierilor care m-au tratat.
Am stat în centrul de îngrijire două săptămâni. În acelaşi cort cu mine, un bebeluş de două luni a murit. Şi am ascultat cum o femeie a plâns până a murit. Băieţelul de la care am luat boala era şi el acolo, dar a supravieţuit.
Nu ştiu de ce am supravieţuit. Poate datorită credinţei în Dumnezeu, sau pentru că am primit tratamentul la timp. Slavă Domnului că familia mea nu m-a stigmatizat! Erau speriaţi - fratele şi mama mea - dar nu şi-au întors niciodată spatele la mine. La fel a făcut şi şeful meu. Toţi mi-au dat curaj.
Vreau ca oamenii să ştie că Ebola nu înseamnă neapărat o sentinţă la moarte şi că cei infectaţi pot supravieţui.
M-am întors la activitatea mea, la începutul lunii decembrie. Acum am o oarecare imunitate, dar tot port costumul de protecţie.
Am fost întotdeauna grijuliu cu pacienţii mei şi experienţa prin care am trecut m-a făcut să-mi dublez eforturile. Acum vorbesc cu ei în ambulanţă, ca să le dau speranţă. Le spun : “Uite, nu o să mori, te ducem în centrul de îngrijire. Nu uita să asculţi toate sfaturile medicilor şi să-ţi iei toate medicamentele. Vei fi bine, te vei duce înapoi la familia ta”.
În februarie, înainte de izbucnirea epidemiei de Ebola, transportam cu ambulanţa femei însărcinate, victime ale accidentelor şi pacienţi cu hipertensiune.
Acum, echipajele de pe ambulanţă muncesc 24 de ore pe zi. Când oamenii mor, trebuie să ajungi în toate colţurile oraşului. Este greu, volumul de muncă este de trei ori mai mare şi nu avem suficiente ambulanţe.
Recent, am transportat 11 oameni din zona Omega. Toţi au murit. Câteodată mă cuprinde tristeţea- când mă uit la cineva şi ştiu că o să moară. Câteodată îmi vine să renunţ.
Cam toţi prietenii mei mă evită din cauza jobului meu. Mai sunt câţiva care vorbesc cu mine la telefon, dar nu mă mai vizitează.
Reacţiile oamenilor din comunitate sunt variate. Sunt persoane care vor să vadă cum arată costumul de protecţie, însă altele opun rezistenţă atunci când vrem să-i ducem în centrele de îngrijire. Şi trebuie să fii foarte atent, pentru că acel costum nu-ţi permite să te mişti rapid şi să te aperi.
La un moment dat, într-o suburbie din Montserrado, în timp ce urcam în ambulanţă un bărbat şi o bătrână, mai mulţi tineri ne-au înconjurat. Au început să ţipe la noi. Ne spuneau să le lăsăm fratele în pace. „Dacă îl luaţi, o să vă batem şi o să vă distrugem ambulanţa”, ne spuneau ei. Şi se vedea că vorbesc serios. Colegul meu şi cu mine am reuşit în cele din urmă să plecăm de acolo, dar ne-a fost imposibil să-i luăm pe pacienţi.
Bolnavilor le este frică. Unii dintre ei doar plâng. Plâng din cauza durerii, dar şi din cauză că familiile lor i-au părăsit. Îmi amintesc de o femeie de 70 de ani. Când am ajuns la casa ei, era singură în acel apartament de patru camere - copilul îi murise, la fel şi soţul. Era singură şi tremura. Am văzut moartea în ochii ei. Colegul meu şi cu mine am urcat-o în ambulanţă. Am aflat mai tâziu că a supravieţuit - de fapt, nici nu avea Ebola.
Le spun oamenilor să nu le întoarcă spatele celor bolnavi. Să îi pună într-o încăpere izolată şi să-i încurajeze, să le dea apă şi hrană cu ajutorul unui băţ. Le spun să spună: “Uite mamă sau tată, stai în camera ta. Nu pot veni lângă tine, nu te pot atinge, dar o să am grijă de tine până vin ajutoarele”.
Când am fost bolnav, familia mea a fost stigmatizată. Nu cred că acesta este modul în care trebuie să luptăm cu boala. Acesta este motivul pentru care oamenii ascund faptul că sunt bolnavi şi mor înainte să poată fi ajutaţi şi duşi în centrele de tratament.
Ne luptăm cu un inamic despre care nu ştim foarte multe lucruri. În timpul războiului civil, dacă auzeai să vine inamicul, puteai să-ţi aduni câteva lucruri şi să pleci. Puteai să vezi gloanţele care „zburau”, puteai să vezi oamenii cu arme care umblau pe străzi.
Dar Ebola este invizibilă şi nu avem cum să ştim când va avea loc următorul atac. Pur şi simplu te loveşte şi aia e”.
"În luna august, am fost acasă la un băieţel de 4 ani, pentru a-l transporta la centrul de îngrijire. Cunoşteam locul bine. Mai fusesem acolo ca să-i iau alţi membri ai familiei care, în cele din urmă, au murit. El era ultimul supravieţuitor din familie.
Nu l-am luat mai devreme pentru că nu prezenta simptome, dar îi rugasem pe vecinii lui să îl supravegheze şi să mă sune dacă se îmbolnăveşte.
La o zi după ce i-am luat pe tatăl, bunica şi pe fraţii lui, am primit apelul. Am condus până la casa lui şi l-am găsit pe băiat într-o baltă de vomă. L-am luat în braţe. În timp ce îl căram la ambulanţă, a vomitat pe pieptul meu. Costumul pe care îl purtam nu era etanş. Tot ce voiam era să-l duc cât mai repede pe copil la centrul Medecins Sans Frontiere.
Sâmbăta următoare, am făcut febră. Am luat nişte medicamente, dar am văzut că febra nu scade. Le-am spus alor mei să nu se apropie de mine şi, în ziua următoare, m-am dus la centrul de îngrijire a bolnavilor cu Ebola ca să fac testul.
Ştiam că, până la urmă, o să contractez virusul. Foarte multe infirmiere şi doctori s-au îmbolnăvit şi au murit, chiar dacă au fost cât de poate de precauţi.
Am cărat atât de mulţi pacienţi cu ambulanţa mea şi am văzut atâţia oameni murind în braţele mele! Eram îngrozit, dar m-am rugat şi Dumnezeu nu a lăsat frica să mă acapareze.
Nu vreţi să ştiţi cum este să ai Ebola. Dacă nu ai un psihic puternic şi dacă Dumnezeu nu este de partea ta, ai toate şansele să cedezi înainte de a fi măcar tratat, pentru că durerea este intensă. Nu ai poftă de mâncare şi organismul nu reţine nicio substanţă nutritivă. Vomiţi mult, eşti deshidratat - apoi urmează diareea. Este groaznic, te devastează. Te face să vrei să renunţi la viaţă.
Tot ce îmi doream în acele momente era să fiu îngrijit, să se uite cineva la mine, să îmi arate cineva dragoste. Şi am avut parte de toate aceste lucruri din partea medicilor şi infirmierilor care m-au tratat.
Am stat în centrul de îngrijire două săptămâni. În acelaşi cort cu mine, un bebeluş de două luni a murit. Şi am ascultat cum o femeie a plâns până a murit. Băieţelul de la care am luat boala era şi el acolo, dar a supravieţuit.
Nu ştiu de ce am supravieţuit. Poate datorită credinţei în Dumnezeu, sau pentru că am primit tratamentul la timp. Slavă Domnului că familia mea nu m-a stigmatizat! Erau speriaţi - fratele şi mama mea - dar nu şi-au întors niciodată spatele la mine. La fel a făcut şi şeful meu. Toţi mi-au dat curaj.
Vreau ca oamenii să ştie că Ebola nu înseamnă neapărat o sentinţă la moarte şi că cei infectaţi pot supravieţui.
M-am întors la activitatea mea, la începutul lunii decembrie. Acum am o oarecare imunitate, dar tot port costumul de protecţie.
Am fost întotdeauna grijuliu cu pacienţii mei şi experienţa prin care am trecut m-a făcut să-mi dublez eforturile. Acum vorbesc cu ei în ambulanţă, ca să le dau speranţă. Le spun : “Uite, nu o să mori, te ducem în centrul de îngrijire. Nu uita să asculţi toate sfaturile medicilor şi să-ţi iei toate medicamentele. Vei fi bine, te vei duce înapoi la familia ta”.
În februarie, înainte de izbucnirea epidemiei de Ebola, transportam cu ambulanţa femei însărcinate, victime ale accidentelor şi pacienţi cu hipertensiune.
Acum, echipajele de pe ambulanţă muncesc 24 de ore pe zi. Când oamenii mor, trebuie să ajungi în toate colţurile oraşului. Este greu, volumul de muncă este de trei ori mai mare şi nu avem suficiente ambulanţe.
Recent, am transportat 11 oameni din zona Omega. Toţi au murit. Câteodată mă cuprinde tristeţea- când mă uit la cineva şi ştiu că o să moară. Câteodată îmi vine să renunţ.
Cam toţi prietenii mei mă evită din cauza jobului meu. Mai sunt câţiva care vorbesc cu mine la telefon, dar nu mă mai vizitează.
Reacţiile oamenilor din comunitate sunt variate. Sunt persoane care vor să vadă cum arată costumul de protecţie, însă altele opun rezistenţă atunci când vrem să-i ducem în centrele de îngrijire. Şi trebuie să fii foarte atent, pentru că acel costum nu-ţi permite să te mişti rapid şi să te aperi.
La un moment dat, într-o suburbie din Montserrado, în timp ce urcam în ambulanţă un bărbat şi o bătrână, mai mulţi tineri ne-au înconjurat. Au început să ţipe la noi. Ne spuneau să le lăsăm fratele în pace. „Dacă îl luaţi, o să vă batem şi o să vă distrugem ambulanţa”, ne spuneau ei. Şi se vedea că vorbesc serios. Colegul meu şi cu mine am reuşit în cele din urmă să plecăm de acolo, dar ne-a fost imposibil să-i luăm pe pacienţi.
Bolnavilor le este frică. Unii dintre ei doar plâng. Plâng din cauza durerii, dar şi din cauză că familiile lor i-au părăsit. Îmi amintesc de o femeie de 70 de ani. Când am ajuns la casa ei, era singură în acel apartament de patru camere - copilul îi murise, la fel şi soţul. Era singură şi tremura. Am văzut moartea în ochii ei. Colegul meu şi cu mine am urcat-o în ambulanţă. Am aflat mai tâziu că a supravieţuit - de fapt, nici nu avea Ebola.
Le spun oamenilor să nu le întoarcă spatele celor bolnavi. Să îi pună într-o încăpere izolată şi să-i încurajeze, să le dea apă şi hrană cu ajutorul unui băţ. Le spun să spună: “Uite mamă sau tată, stai în camera ta. Nu pot veni lângă tine, nu te pot atinge, dar o să am grijă de tine până vin ajutoarele”.
Când am fost bolnav, familia mea a fost stigmatizată. Nu cred că acesta este modul în care trebuie să luptăm cu boala. Acesta este motivul pentru care oamenii ascund faptul că sunt bolnavi şi mor înainte să poată fi ajutaţi şi duşi în centrele de tratament.
Ne luptăm cu un inamic despre care nu ştim foarte multe lucruri. În timpul războiului civil, dacă auzeai să vine inamicul, puteai să-ţi aduni câteva lucruri şi să pleci. Puteai să vezi gloanţele care „zburau”, puteai să vezi oamenii cu arme care umblau pe străzi.
Dar Ebola este invizibilă şi nu avem cum să ştim când va avea loc următorul atac. Pur şi simplu te loveşte şi aia e”.
Am preluat articolul de pe site-ul televiziunii Antena 3.
Christmas carol sung by church choir. Goosebumps...
I offer you Christmas carol sung by church choir. This is awsome! This choir was awarded with many prizes. Enjoy!
vineri, 9 decembrie 2016
luni, 5 decembrie 2016
Let's celebrate!
the warmth of the season,
the beauty of the season,
the memories of the season,
and the joy of the season.
May you have peace and happiness this season
duminică, 4 decembrie 2016
sâmbătă, 3 decembrie 2016
Life
vineri, 2 decembrie 2016
Zen
Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceaşca oaspetelui, dar a continuat să toarne.
Profesorul îl privi mirat şi-i spuse:
- Ceaşca s-a umplut, nu mai încape nimic !
- Tu, ca şi această ceaşcă, eşti plin de părerile tale, de prejudecăţi. Cum să-ţi explic ce înseamnă Zen, dacă nu are unde să intre ? Goleşte-ţi întîi ceaşca …
Suntem mânioşi pe noi înşine că nu facem să dăinuie şi nu acordăm onorurile cuvenite forţei dumnezeieşti dinăuntrul nostru, pentru că nu ne acordăm permisiunea de a ne exprima aşa cum dorim cu adevărat. Şi când pierdem legătura cu noi înşine, pierdem legătura cu divinitatea şi, deoarece nu mai avem încredere în noi, ajungem să credem că alţi oameni nu sunt demni de încredere. Dar cine ne ţine oare să încercăm să luăm lucrurile şi altfel? Hmmm... Mă bag la făcut cartofi şi las filozofările altora...
Barbatul vs iubirea
luni, 28 noiembrie 2016
sâmbătă, 26 noiembrie 2016
Femeia, ultima creatie a lui Dumnezeu...
Femeia...
Poezia e o femeie şi femeia e o poezie. Recită-i ceva celei de lângă tine, fă-o natural, ca şi cum ai săruta-o. Şi când irişii ochilor ei vor exploda ca două nove, când o să vezi sclipirile acelea la care nu prea ai fost atent până acum, o să înţelegi. O să accepţi adevărul despre poezie, nu ca o resemnare, doar ca o iubire.
Aplecându-mă în după-amieze,
îmi arunc capcanele triste înspre ochii tăi marini.
îmi arunc capcanele triste înspre ochii tăi marini.
Acolo, în cea mai înaltă explozie, singurătatea mea
se întinde şi arde, braţele ei arată ca braţele unui om
aproape de înec.
se întinde şi arde, braţele ei arată ca braţele unui om
aproape de înec.
Am trimis semnale roşii dincolo de ochii tăi absenţi,
care se unduiesc ca marea în apropierea unui far.
care se unduiesc ca marea în apropierea unui far.
Reţii numai întunericul, femeia mea distantă,
şi din privirea ta, uneori, ţărmul temerii iese la lumină.
şi din privirea ta, uneori, ţărmul temerii iese la lumină.
Aplecându-mă în după-amieze, îmi arunc capcanele triste
în valurile care se agită în ochii tăi marini.
în valurile care se agită în ochii tăi marini.
Păsările ciugulesc primele stele
care luminează ca sufletul meu când te iubesc.
care luminează ca sufletul meu când te iubesc.
Noaptea galopează pe iapa sa întunecată,
aruncând o coamă albastră peste ţărm.
aruncând o coamă albastră peste ţărm.
(Pablo Neruda, “Poemul VII” – “Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare”)
vineri, 25 noiembrie 2016
Trup de femeie...
Trup de femeie, coline albe, coapse albe,
eşti asemenea unei lumi, aşternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine
şi face o sămânţă să răsară în adâncul pământului.
eşti asemenea unei lumi, aşternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine
şi face o sămânţă să răsară în adâncul pământului.
Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,
şi noaptea m-a doborât cu invazia ei copleşitoare.
Să pot supravieţui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.
şi noaptea m-a doborât cu invazia ei copleşitoare.
Să pot supravieţui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.
Dar vremea răzbunării a apus, şi te iubesc!
Trup din piele, din muşchi, din lapte însetat şi ferm.
Şi cupele sânilor tăi! Şi ochii tăi plini de absenţă!
Şi rozele pubisului tău! Şi vocea ta tristă şi blajină!
Trup din piele, din muşchi, din lapte însetat şi ferm.
Şi cupele sânilor tăi! Şi ochii tăi plini de absenţă!
Şi rozele pubisului tău! Şi vocea ta tristă şi blajină!
Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el.
Setea mea, eterna-mi năzuinţă, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
şi truda alături de ea, şi durerea fără de ţărm.
Setea mea, eterna-mi năzuinţă, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
şi truda alături de ea, şi durerea fără de ţărm.
Pablo Neruda
A iubi
O zi e omenesc,
O viata intreaga e ceva ingeresc,
Dar a iubi toata viata o singura fiinta e ceva divin."
Paulo Mantagazza
miercuri, 23 noiembrie 2016
Visul
marți, 22 noiembrie 2016
luni, 14 noiembrie 2016
Ce ti-e si cu studiile astea...
Pline, carnoase sau subtiri, buzele sunt printre cele mai erogene zone si pot dezvalui multe despre viata ta sexuala. Un studiu realizat la Universitatea de Vest din Scotia a demonstrat o legatura stransa intre forma buzelor femeilor si sansele lor de a ajunge la orgasm in timpul actului sexual. Se pare ca adancitura de la mijlocul buzei superioare, numita si "arcul lui Cupidon" are o legatura surprinzatoare cu gradul de satisfactie al femeilor. Astfel, femeile care au adancintura pronuntata in buza superioara au sanse de pana la 12 ori mai mari de a ajunge la orgasm fata de cele care au adancitura mult mai putin pronuntata.
Stuart Brody, profesorul de psihologie care a coordonat studiul sustine ca barbatii pot de acum stabili capacitatea unei femei de a ajunge usor la orgasm doar analizandu-i buza superioara. Baza stiintifica a legaturii dintre forma buzei superioare si capacitatea de a avea orgasm doar prin penetrare vaginala ar fi legatura dintre dezvoltarea buzelor si procesele neurologice implicate in orgasm.
Stuart Brody, profesorul de psihologie care a coordonat studiul sustine ca barbatii pot de acum stabili capacitatea unei femei de a ajunge usor la orgasm doar analizandu-i buza superioara. Baza stiintifica a legaturii dintre forma buzei superioare si capacitatea de a avea orgasm doar prin penetrare vaginala ar fi legatura dintre dezvoltarea buzelor si procesele neurologice implicate in orgasm.
Forma buzelor si personalitatea
Legatura dintre buze si personalitate nu are o baza stiintifica la fel de solida, dar ramane unul dintre miturile care se verifica destul de des. Afla care este legatura dintre forma buzelor si personalitate.
Buzele pline
Femeile cu buze voluptoase, ca cele ale Angelinei Jolie, sunt curajoase si pline de incredere.
Buzele plate
Daca ai buzele plate, ca cele ale Juliei Roberts, esti probabil sociabila si ai un cerc mare de prieteni, dar esti perfectionista.
Buzele rotunjite
Atunci cand buzele tale sunt rotunde, ca cele ale lui Drew Barrymore, esti rebela, si iti place sa flirtezi.
Buzele subtiri
Femeile cu buze subtiri, ca cele ale actritei Gwyneth Paltrow sunt sensibile, se bazeaza pe intuitie si sunt atente la detalii
Buzele arcuite
Buzele cu adancitura proeminenta, care iti asigura sanse mai mari de orgasm vaginal, tradeaza faptul ca esti independenta si seducatoare.
Buzele cu colturi lasate
Daca buzele tale seamana cu cele ale lui Natalie Portman, esti probabil discreta sau misterioasa, dar si mofturoasa si greu de multumit.
vineri, 11 noiembrie 2016
joi, 10 noiembrie 2016
Risipei se deda Florarul
Poezie de dragoste de Lucian Blaga
Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul.
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul.
Polenul cade peste noi,
in preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.
in preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.
Ne cade-n gura cand vorbim,
si-n ochi cand nu gasim cuvantul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avantul.
si-n ochi cand nu gasim cuvantul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avantul.
Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.
Visand, intrezarim prin doruri –
latente pulbei aurii-
Paduri ce ar putea sa fie
si niciodata nu vor fi.
(din volumul "Poemele luminii")
latente pulbei aurii-
Paduri ce ar putea sa fie
si niciodata nu vor fi.
(din volumul "Poemele luminii")
Caderea in resemnare fata de imposibilitatea accederii la absolut prin iubire atenueaza aspectul uneori teoretic al eroticii lui Blaga si lasa sa se auda cantecul patetic si melancolic al unui mare poet al dragostei: “Ne-om aminti candva tarziu / de-aceasta intamplare simpla, / de-aceasta banca unde stam / tampla fierbinte langa tampla.// De pe stamine de alun, / din plopii albi, se cerne jarul. / Orice-nceput se vrea fecund, / risipei se deda florarul.” De obicei, pentru Blaga, starea de iubire e resimtita cu invadare a sufletului de o lumina care e un strop din fluxul cosmic... Elanurile vitaliste sunt înlocuite de marile intrebari ale vietii. Cred ca atitudinea cea mai frumoasa in fata mortii e imbratisarea totala si nu definitia. Ma gandesc la plecari si la veniri, inceputuri si sfarsituri. Dragosti si departari.Tema iubirii se asociaza acum mai frecvent temei naturii care germineaza si rodeste... un elogiu adus germinatiei universale, reinnoirii vesnice a vietii:
“Lauda semintelor, celor de fata si-n veci tuturor!
Un gand de puternica vara, un cer de inalta lumina. S-ascunde in fiestecare din ele, cand dorm.”
Blaga spune ca omul traieste intr-un orizont care are ca limita misterul. Ori, omul dintotdeauna s-a simtit dator să dezlege tainele. Cine e florarul? Florarii suntem toti cei care dau vitalitate clipei, o energie in perpetua efervescenta... Risipim cu darnicie, imaginatie, devotament, munca sufletului si mintii noastre, in timp ce mii de inimi asteapta sa rodeasca floarea cea mai minunata din lume: iubirea. Indraznesc sa propun sa devenim UN florar. Si asta pentru ca, de fapt, uneori pluralul nu exista... Dar cum sa ceri iernii flori de mai?
“Lauda semintelor, celor de fata si-n veci tuturor!
Un gand de puternica vara, un cer de inalta lumina. S-ascunde in fiestecare din ele, cand dorm.”
Blaga spune ca omul traieste intr-un orizont care are ca limita misterul. Ori, omul dintotdeauna s-a simtit dator să dezlege tainele. Cine e florarul? Florarii suntem toti cei care dau vitalitate clipei, o energie in perpetua efervescenta... Risipim cu darnicie, imaginatie, devotament, munca sufletului si mintii noastre, in timp ce mii de inimi asteapta sa rodeasca floarea cea mai minunata din lume: iubirea. Indraznesc sa propun sa devenim UN florar. Si asta pentru ca, de fapt, uneori pluralul nu exista... Dar cum sa ceri iernii flori de mai?
miercuri, 9 noiembrie 2016
marți, 8 noiembrie 2016
Osho, solutia iubirii
Goala
de mine
te-ai ascuns dar eu
voi răsuci de nasturii gîndurilor
pînă cînd se va deschide paltonul
de aer
al locului în care te afli
și atunci pielea mea cu oasele ei nu vor mai
catadicsi să te dezvelească
de viitor
poemul acesta e fix
ca un cîine
cu nările încă lătrînd la splendoarea parfumului tău
el umblă cu labele telepate
pe urma tristeților și părerii
de rău rămase cum
norii vineți și gălăgioși
în urma durerii în urma
plecării
ca un cîine
cu nările încă lătrînd la splendoarea parfumului tău
el umblă cu labele telepate
pe urma tristeților și părerii
de rău rămase cum
norii vineți și gălăgioși
în urma durerii în urma
plecării
te va găsi
în interiorul meu se va deschide o fantă prin care mă voi teleporta în tine vei vedea materia deschizîndu-și atomii în dreptul nedumeririi tale vei simți cum ochii mei de fapt te înțeleg și te cutreieră pînă la magmă
oh cum de ai crezut c-am să te las
să pleci chiar așa
în pielea visului meu
dezbrăcată
să pleci chiar așa
în pielea visului meu
dezbrăcată
Nu stiu cine a scris-o... dar mi-a placut si am impartit cu voi.
Tacerea ta...
...N-aud acum decat tacerea ta,
Si chipul nu ti-l vad decît în vise
Si mi-as dori sa-ti pot patrunde-n taine,
Dar cum sa intru? …portile-s închise.
Si chipul nu ti-l vad decît în vise
Si mi-as dori sa-ti pot patrunde-n taine,
Dar cum sa intru? …portile-s închise.
Degeaba întind bratul sa te-ating,
Caci nu stiu ce distanta ne desparte
Si n-as vrea sa-ntelegi ca-ti cer ceva
Si nici nu stiu de cine esti acum aproape.
Caci nu stiu ce distanta ne desparte
Si n-as vrea sa-ntelegi ca-ti cer ceva
Si nici nu stiu de cine esti acum aproape.
luni, 7 noiembrie 2016
Misoginul feminin
joi, 3 noiembrie 2016
Namaste
Ma inclin in fata formei tale”.
“Onorez spiritul din tine care este si in mine.”
“Onorez locul din tine in care intreg Universul salaslueste, onorez locul din tine care este Iubire, Integritate, Intelepciune si Pace. Cand esti in acel loc din tine si eu sunt in acel loc din mine, noi suntem Una.”
“Ceea ce este Dumnezeiesc in mine saluta ceea ce este Dumnezeiesc din tine.”
“Divinitatea din mine percepe si adora Divinitatea din tine.”
miercuri, 2 noiembrie 2016
Calea usoara...
Chuang Tzu
marți, 1 noiembrie 2016
sâmbătă, 29 octombrie 2016
Deja vu
Eminescu
vineri, 28 octombrie 2016
Drac de meserie...
Cu toate astea, de multe ori noi, astia din presa, am fost obligati sa privim viata cu ochii deschisi, atunci cand altii inchideau ochii, am fost siliti sa testam gustul de cenusa al dezamagirii si a trebuit sa acceptam si situatii cand trebuia sa dam de pamant cu unii ce nu-si mai vedeau lungul nasului. Stiu ca pare de neinteles... Nu e usor sa fii acel jurnalist care-ti mesteca actualitatea ca sa-ti fie mai usor s-o inghiti, care scarmana dupa exclusivitati, care dezleaga de zapaug enigmele vietii tuturor, dar sta prostit, fara sa priceapa nimic, in pragul propriei existente, afland despre viata lui in cel mai bun caz pe surse.
E greu cand baga reportofonul pe gat si intreaba “ce simti in aceste clipe grele?” (desi stie ca fiorul momentului le zguduie sufletul impricinatilor),. Chiar daca de multe ori pe jurnalist nu-l intereseaza ce simte ala, milioane de oameni vor sa afle raspunsul. Cine-i mai tine minte pe cei doi ziaristi de la Antene, reporterita si cameramanul, care au sarit in aer odata cu cisterna aia nenorocita? Daca isi alegeau alta meserie, poate acum erau in viata. P
robabil ca de meseria asta trebuie sa te lasi la timp... Dar cum naiba scoti microbul? Intri in breasla asta visand, ca si multi altii, sa schimbi lumea. Eu cand ajungeam acasa, noaptea tarziu, si bateam in geamul chioscului din colt sa deschida si sa-mi dea o paine, observam ca a mai trecut o zi... Si uite-asa viata trece ca acceleratul prin halta mea si uita sa opreasca...
"Baga 1.800 de semne pe subiectul asta. Si repede!"... Nothing is changed...
sâmbătă, 22 octombrie 2016
Un site accesat de mii de minori români îi învață pe copii să se masturbeze, că "sexul anal este un joc" și că homosexualitatea este normală
Pe un portal adresat copiilor din România copiii sunt încurajați să se masturbeze și au acces la foarte multe informații despre sexualitate "fără perdea", fără a exista cel mai mic filtru de vârstă.
La acest tip de educație, în fapt o întreagă literatură sexuală explicită, copiii din România au acces public, direct și necenzurat, fără ca părinții lor să fie informați în acest sens.
Nu există nici o ierarhie cu drepturi de acces la informații de natură sexuală, în funcție de vârstă, astfel încât copii de 8,10,12 sau 14 ani pot accesa liber subiecte despre sexualitate care le depășesc cu mult sfera de preocupări și înțelegere. Conform propriilor descrieri, cei de la Clopotel.ro afirmă că peste 4.000 de minori se loghează pe site în fiecare zi, peste 1.000.000, în fiecare lună. De altfel, pe prima pagină a siteului se văd utilizatorii aflați on-line, iar media de vârstă a acestora este de 10 ani.
Clopotel.ro este deținut și administrat de ActiveSoft SRL, una din companiile grupului american de investiții New Century Holding (NCH). În portofoliul acestei companii se găsesc și siteurile ziare.com, creștinortodox.ro, copilul.ro, e-referate.ro sau bussines24.ro. Clopotel.ro se găsește pe locul 3 în topul trafic.ro la secțiunea familie/copii.
Pe forumul de discuții, minorii primesc sfaturi în materie de relații sexuale de la persoane fără vreo acreditare în educarea lor, adesea anonime. După parcurgerea câtorva articole aflăm că sexologul de serviciu este doctor Bianca Ghizdavu, fără însă a afla alte date de referință profesională, un CV al educatorului în materie de sexualitate nefiind disponibil.
Tot pe forumul de sexualitate întâlnim numeroase solicitări din partea copiilor dependenți de masturbare, în special băieți, care recunosc că au început această practică încă de la 12-13 ani și au continuat-o sub auspiciul consumului de pornografie. Li se spune clar că masturbarea este naturală, normală și parte a dezvoltării lor, potrivit culturavietii.ro.
De asemenea, părinții și educatorii sunt incriminați indirect în această problemă, prin observația că ”adesea (n.r.copiii) sunt aspru pedepsiți sau amenințați de părinți și educatori și rămân cu ideea că plăcerea este ceva vinovat, rău sau interzis.”
Despre homosexualitate, copiii sunt învățați că este „un fenomen normal care se manifestă de când lumea”, „o variantă de orientare sexuală normală pentru specia umană”, iar „homosexualii sunt discriminați și li se refuză drepturi pe care cei de orientare heterosexuală le au”, astfel încât homosexualitatea „a fost și continuă să fie greșit privită de către foarte mulți oameni”.
Pentru că autoarea/autorul acestor materiale educative este conștient(ă) că publicul țintă sunt copiii din România - născuți, crescuți și educați în familii tradiționale, majoritatea botezați creștin-ortodox -, totuşi, aceasta ține să accentueze că homosexualitatea nu este „un comportament sexual deviant” sau „o perversiune sexuală” și nici măcar „o problemă de moralitate sau una religioasă”. Totodată se precizează că homosexualitatea nu este „o alegere sau modă” sau ceva care să poată fi „modificat prin metode educaționale, psihologice ori medicale” și nici un motiv de îmbolnăvire de SIDA.
Sexologul le spune copiilor că în trecut homosexualitatea și bisexualitatea „erau considerate boli psihice”, dar că „în prezent lumea științifică a căzut de acord că ele sunt doar aspecte ale normalului”.
Educația Sexuală oferită pe această platformă nu are nici o latură etică sau morală. Copiii sunt expuși și unui limbaj puțin spus neadecvat pentru ei.
Astfel, copiii sunt informați că masturbarea „este o activitate naturală la oameni, care începe la copii ce-și descoperă organele genitale și plăcerea de a le atinge.” Asta în condițiile în care numeroși băieți se plâng că sunt dependenți de masturbare, încă de la vârsta de 12-13 ani.
Totodată, fetelor li se atrage atenția că dacă „n-au făcut sex până la 23-25 de ani devin tot mai timide”, apoi se arată că „își găsesc o relație din ce în ce mai greu” și din această cauză „se simt lăsate în urmă de celelalte femei iar asta le complexează și le accentuează timiditatea”.
Autorii afirmă că în trecut, "Biserica Creștină era instituția care reușea să impună modul de gândire și activitatea individului în multe aspecte din viața sa intimă și socială. Însă toate aceste norme erau exagerat de restrictive, de multe ori ele erau incompatibile cu viața intimă reală a cuplului sau a individului, cu aspectele lor umane: fiziologice, psihologice, afective, emoționale. Ceea ce era natural era considerat rău și imoral.” Printre activitățile "normale", copiilor li se exemplifică: „sexul oral și cel anal, masturbarea, erau catalogate drept perversiuni sexuale, boli psihice, viciu sau păcat.”
Mai grav, pe site există logați tot felul de utilizatori, despre care chiar ei înșiși afirmă că sunt trecuți de 40 de ani, care îi invită pe copii să le trimită mailuri private, pentru a-i lămuri în legătură cu problemele sexuale, dacă le e "rușine", arată Ortodoxia Tinerilor.
Unul dintre aceștia, care are 48 de ani, îi învață pe copii că "sexul anal este unul din jocurile erotice" și că "e bine să se facă spălături repede după contact". Acesta le mai spune "învățăceilor" că "nu e nimic anormal sa faci sex oral prietenului. sa te joci cu limba pe testicolele lui. astea fac parte din jocurile erotice .nu inseamna ca esti prostituata".
Educația Sexuală la care au acces liber copiii aici nu diferă cu nimic de tematica pornografiei. Tot ce este mai abject și mai decadent în materie de sexualitate umană este prezentat în parametrii normalului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)