Zen

Nan-in, un maestru din epoca Meiji (1868-1912), a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea să cunoască ce înseamnă filozofia Zen.
Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceaşca oaspetelui, dar a continuat să toarne.
Profesorul îl privi mirat şi-i spuse:
- Ceaşca s-a umplut, nu mai încape nimic !
- Tu, ca şi această ceaşcă, eşti plin de părerile tale, de prejudecăţi. Cum să-ţi explic ce înseamnă Zen, dacă nu are unde să intre ? Goleşte-ţi întîi ceaşca …

Suntem mânioşi pe noi înşine că nu facem să dăinuie şi nu acordăm onorurile cuvenite forţei dumnezeieşti dinăuntrul nostru, pentru că nu ne acordăm permisiunea de a ne exprima aşa cum dorim cu adevărat. Şi când pierdem legătura cu noi înşine, pierdem legătura cu divinitatea şi, deoarece nu mai avem încredere în noi, ajungem să credem că alţi oameni nu sunt demni de încredere. Dar cine ne ţine oare să încercăm să luăm lucrurile şi altfel? Hmmm... Mă bag la făcut cartofi şi las filozofările altora...