„Ţie Berbecule, îţi hărăzesc prima mea sămânţă pe care o poţi sădi cu onoare. Pentru fiecare sămânţă care va rodi, încă un milion va rodi în mâna ta. Tu nu vei avea timp să vezi crescând nici una dintre acestea pentru că tot ce însămânţezi va rodi cu prisosinţă. Tu vei fi primul care va sădi în mintea umană Ideea Mea. Dar nu este datoria ta să hrăneşti Ideea. Viaţa ta este acţiune şi sigurul tău scop este să-l faci conştient pe om de Creaţia Mea. Celui care îşi îndeplineşte menirea îi dăruiesc virtutea respectului de sine. Tăcut, Berbecul a păşit spre locul său.
„Pe tine, Taurule, te înzestrez cu puterea de a preface sămânţa în substanţă. Munca ta este măreaţă şi are nevoie de răbdare. Tu trebuie să împlineşti tot ce a fost început, altfel seminţele vor fi risipite în vânt. Nu te vei îndoi niciodată de puterea ta, nu-ţi vei schimba gândul la mijlocul drumului şi nu vei depinde de alţii pentru a-ţi desăvârşi opera. Îţi ofer tăria, foloseşte-o înţelept! Şi Taurul reveni supus la locul său.
„Ţie, Geamănule, îţi sunt sortite întrebările fără răspuns, ca să poţi arăta tuturor ceea ce vede şi simte omul în jurul său. Tu nu vei şti niciodată de ce acesta vorbeşte sau ascultă, dar în căutarea înţelesurilor adânci ale lumii vei afla darul Meu: cunoaşterea. Iar Geamănul, îngândurat, plecă.
„Pe tine, Racule, te investesc cu datoria de a-ţi învăţa semenii ce este emoţia. Tu vei stârni râsul sau lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea şi vor gândi le va trezi mulţumire şi bucurie sufletească. Pentru aceasta primeşte în dar familia pe care tu o poţi înmulţi. Şi Racul se retrase timid.
„Tu, Leule, ai menirea să arăţi întregii lumi creaţia Mea plină de strălucire. Dar să te îngrijeşti de mândria ta şi întotdeauna să îţi dai seama că este opera Mea, iar Creatorul este unic. Dacă vei uita aceasta, oamenii te vor dispreţui. Tu vei îndeplini totul cu ardoare şi orice vei face va fi spre binele tuturor. Pentru aceasta ai nevoie de nobleţea cu care te înzestrez. Leul păşi maiestuos spre locul său.
„Ţie Fecioară, îţi este dat să cercetezi tot ceea ce omul a făurit în lumea pe care I-am dăruit-o. Tu vei scruta pătrunzătoare drumurile sale şi-l vei preveni când greşeşte. Astfel, creaţia poate atinge desăvârşirea prin tine. Pentru aceasta vei primi puritatea gândirii. Fecioara plecă privind atent în jurul său.
„Tu, Balanţă, ai misiunea de a-l ajuta pe om să fie conştient de îndatoririle sale faţă de ceilalţi. Aşa, el poate învăţa să trăiască sentimentul fraternităţii şi va căpăta deprinderea de a descoperi faţa ascunsă a acţiunilor sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru strădania ta infinită de a readuce semenilor ordinea şi calmul, îţi voi dărui dragoste. Şi Balanţa se retrase umilă spre locul său.
„Tu, Scorpionule, ai o însărcinare foarte dificilă. Vei avea iscusinţa să pătrunzi minţile oamenilor, dar nu îţi va fi permis să vorbeşti despre ceea ce înveţi. De multe ori vei fi cuprins de amărăciune datorită celor pe care le descoperi. Aceasta te va apropia însă de Mine şi nu vei uita niciodată că acolo unde nu sunt Eu va fi doar pervertirea Ideii Mele… Tu vei vedea atât de mulţi oameni trăind asemeni animalelor şi vei lupta atât de mult cu instinctele lor, încât uneori vei păşi alături de cale. Totuşi, mai devreme sau mai târziu, te vei reîntoarce la Mine şi de aceea primeşte supremul dar al hotărârii. Scorpionul păşi ferm spre locul său.
„Săgetătorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni să râdă, căci atunci când înţeleg greşit Ideea Mea devin posaci. Umorul tău le va reda speranţa şi astfel îşi vor întoarce privirea spre Mine. Vei trece prin multe încercări şi în fiecare existenţă vei cunoaşte neastâmpărul. Îţi hărăzesc darul infinitei abundenţe pe care o vei răspândi pretutindeni, iradiind lumină. Săgetătorul se retrase jovial la locul său.
„De la tine, Capricornule, vreau străduinţă şi sudoarea frunţii, pentru că tu ai menirea de a-i învăţa pe oameni să muncească. Misiunea ta nu este uşoară, căci vei purta toată truda oamenilor pe umerii tăi. Însă pentru jugul poverilor tale eu îţi dăruiesc întreaga responsabilitate a omului. Iar Capricornul plecă devotat spre locul său.
„Tu, Vărsătorule, eşti vizionarul omenirii, privirea ta desluşeşte toate posibilităţile glorioase. Vei trăi însă durerea singurătăţii pentru că această viziune nu-ţi permite să personifici Dragostea Mea. Dar pentru a-i întoarce pe oameni către noile şanse primeşte darul libertăţii pentru a servi omenirea oricând va avea nevoie de tine. Vărsătorul păşi încrezător spre locul său.
„Tu, Peşte, ai cea mai grea misiune dintre toate. Îţi cer să ridici pe umerii tăi toată suferinţa omului. Lacrimile tale sunt menite să fie lacrimile Mele. Durerea aceasta este rodul înţelegerii greşite a Odei Mele, dar tu exişti, ca să-i aduci omului compasiunea. De aceea îţi hărăzesc darul cel mai de preţ: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Mă va înţelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul în care te vei apropia de oameni şi vei răspândi credinţa. Şi Peştele se retrase emoţionat la locul său.
Dumnezeu a spus: „ Fiecare dintre voi are o scânteie din Mine. Dar nu trebuie să luaţi partea drept întregul, să o nesocotiţi ori să o identificaţi cu Creatorul. Toţi 12 laolaltă sunteţi Unul. Creatorul însă este mai mult decât aceasta.
Cei 12 copii au pornit să-şi îndeplinească menirea. Însă cum fiecăruia îi părea darul celuilalt mai atrăgător s-au întors la Dumnezeu. El le-a spus: „Fiecare din voi a crezut că darurile celuilalt sunt mai preţioase. De aceea vă permit să le schimbaţi. Şi pentru o clipă fiecare copil s-a entuziasmat imaginându-şi toate posibilităţile noii sale misiuni.
Dar Dumnezeu a surâs şi a spus: vă veţi întoarce de multe ori la Mine să-Mi cereţi să vă eliberez de misiunea voastră şi de fiecare dată eu vă voi îndeplini dorinţa. Veţi trece prin nenumărate încarnări înainte de-a vă împlini misiunea iniţială pe care a-ţi primit-o de la Mine. Vă dăruiesc un timp nemăsurat pentru aceasta, dar numai când veţi duce la bun sfârşit menirea, voi veţi putea fi una cu Mine.
