ploua si te iubesc

Pulbere de ploaie  

                                                                                        

urme de ploaie imi lasa pasii pe nisipul inca fierbinte
macinat de grijile miilor de ani.
ma infior cu ploaia, ma infioara vantul.
valul greu in mal se sparge, si-mi ofera,
sarutandu-mi pasii cu perlata-i spuma, alt fior.
calda-i ploaia, rece-i valul ca si vantul
cald nisipul, ca si gandu-mi ce spre tine il indrept.

cerul stie, el ma aude 
si -mi arunca peste plaja, peste vise
aurora boreala.
ma cuprinde, ma infasoara, ma nfioara
verde albastru violet
ca mirosul marii, ca mirosul ploii, ca si ochii tai

imi plimb pasii, gandurile, zambetele, visele si anii
pe pulberea scoicilor macinate incet 
de grijile miilor de ani
si ploua, ploua, ploua bacovian
cerul face dragoste cu pamantul
iubesc ploaia, iubesc vantul
iubesc totul ... si pe tine te iubesc

Ciorna sufletului meu

Stiu un loc in tine unde nu poate ajunge in noaptea asta nici mina, nici gura, nici sexul barbatului. Este ciorna sufletului meu…

I know a place where cannot arrive tonight neither hand, nor mouth, and nor man sex. It is draft of my soul…

ploua timid cu tine in mine...

Te caut cu iarna, te caut de mult, iar frigul din mine ma-nvata sa ascult pasii tai ce poate nu se mai aud si urma lor ce s-a pierdut. Te-am cautat si in toamna, dar te caut tarziu, cu frunzele moarte de viata si stiu ca ploaia ce-mi aduci e o lacrima din cer si nu mai vreau decat sa sper. Ce? O iubire alba fara de sfarsit, poate visul nostru infinit. Si totusi… as putea sa-ti daruiesc o iubire alba, cu flori de nea. Si iti mai amintesti? Era primavara, era iarna, era vara, era si noapte de noapte, erai ziua mea cand ne iubeam in patul nins de trandafiri si cautam in priviri o iubire alba fara sfarsit... Dar in final ploua timid cu tine in mine...

I am looking for you in winter, I am looking for a long time, and that cold is teaching me to listen your steps which doesn’t heard and their track is lost. I am looking for you in winter, I am looking late, with the dead leave by life and I know that the rain you bring me is a teardrop from the sky and I want just to hope. What? O white love without end, maybe our unlimited dream. And still… I could give you a white love with snow flowers. Do you remember? It was spring, it was winter, it was summer, it was night, your were my day when we have loved on that bed snowed by roses and we were looking in gloats a white love immense… But finally, it was raining with you in me…

Chiar ca...

Intotdeauna m-am intrebat de ce nu ne invata la scoala, la facultate cum sa trecem prin viata, cum sa razbim, cum sa facem fata situatiilor inedite, dezamagirilor, in special celor din dragoste care sunt cele mai crunte, care dor cel mai mult? 

Traditions

This tradition from the South Eastern Europe is rather a way to see how much you can feel the nature. Usually, the old people were looking to the sky every evening and were able to say how the weather will be for the next day.

Here is a tip: if the sky is dark, or the sunset looks red around the sun, if the moon is surrounded by a clear yellow circle of light than the next day will be cold and rainy. I'm not very sure that this works always, but you can try it anyway. This tradtion is fun anyway. i dont think it change anything from who we are or who will become, yet, playing with these symbols get us close to the nature anyway, don't you think?

Cartile...

Am jucat iubirea la carti... ne-am asezat la masa si am impartit cartile in mod egal...jocul a inceput. Am pus pe masa o clipa dar tu ai pus o zi si am pierdut o carte. am scos din carti amintirea dar tu ai pus rapid uitarea si-am mai pierdut o carte. Pun jos o intrebare dar tu imi arunci in fata tacerea si ai mai castigat o carte. in final a trebuit sa joc si ultima carte. Din strafundul inimii am pus pe masa te iubesc dar tu cu aceeasi sinceritate mi-ai spus te-am iubit. trista m-am ridicat de la masa pentru ca pierdusem si ultima carte.

Nu poti impiedica pasarile tristetii sa zboare pe deasupra capului tau, dar te poti impotrivi sa isi faca cuib in parul tau

Luna martie este mereu o luna a aducerilor aminte, a trairilor ce se tin strans legate de tristete... In martie am pierdut trei fiinte pe care le-am iubit cu tot sufletul: mama mea, matusa mea, logodnicul meu. Lacrimile fac bine cand si cand. Uneori am senzatia ca imi purifica sufletul asa cum o ploaie binefacatoare spala pamantul de zgaibe... Sunt putine lucruri pe care le-as schimba daca as putea sa ma intorc in timp. Poate si pentru ca mereu mi-am asumat deciziile. Daca m-as intoarce in timp as vrea insa sa ii salvez pe cei dragi mie.

Imi amintesc cum ridea mama de mine cind eram la gradinita si ii spusesem ca il iubesc pe unul din colegii din grupa. Radea si cind ii povesteam cum il tineam de minuta la ore, cand lucram cate doi. Iubirea mea s-a lasat cu pumni in dintii de lapte si rochita ferfenita cind s-a suparat pe mine pentru ca i s-a parut ca am stat prea aproape de un alt coleg. Nici acum nu stiu de ce fusesem atrasa de el. Poate pentru ca avea bascheti si eu nu, poate pentru ca stia sa ma tina de mina.... Cert este ca am intrebat-o pe mama de ce iubirea doare si doar mi-a zimbit amar... Mai tirziu, cind m-am indragostit ca o adolescenta ce eram, iar tata ma urmarea peste tot ca nu cumva odrasla sa ii vina cu burta la gura, am realizat ca devenisem de fapt, in timp, un sloi de gheata. Ma invatase tata! Cind mi-a spus bietul baiat primul "te iubesc", am ingaimat doar "Bine" si m-am uitat repede in spate sa nu cumva sa apara tata. La fel am facut si mai tirziu... Si tare as fi vrut ca lucrurile sa stea altfel...

Trei ani mi-au trebuit sa ma obisnuiesc cu ideea mortii mamei. O fi fost de vina varsta... sau faptul ca nu simteam ca am pe cineva langa mine... A urmat matusa mea... Am trecut prin toata paleta de sentimente. Suna trist, asa-i? Cred ca altfel nu am recunoaste fericirea daca nu am fi macar cand si cand tristi.... Azi am suferit "ca un caine", cum se spune. De dor...

Acum opt ani am cunoscut un baiat bun. Bun in sensul ca era cel mai bun om pe care l-am cunoscut in ultimii ani: onest, luptator, tenace, visator, sensibil, matur, copil, rabdator... cu cei mai draguti ochi caprui/verzi. Fiind un baiat bun, nu i-am acordat nicio sansa la inceput, eu fiind deja neincrezatoare in barbati, dar a perseverat pana m-am indragostit de el. M-a ajutat sa ma vindec de fobii si de vise urate si mi-a facut cel mai frumos cadou pe care mi l-a facut cineva vreodata: m-a oferit pe mine mie.

Mai am si acum momente cand mi se pare ca totul a fost prea frumos ca sa fie adevarat. Nu aveam relatia perfecta, ne mai certam si noi ca orice cuplu, avem si noi divergentele noastre, dar stia sa ma faca sa trec peste toate.

Dupa o vreme, soarta mea a luat o turnura neasteptata. Tribunalul sortii a decis sa-l condamne la trei luni de... cancer. Boala a ciopirtit fara mila sentimentele, resentimentele, dobinzile din suflet... Cu o prima lacrima de nedumerire incercam sa inteleg si sa accept o situatie. In bataliile crunte ale singuratatii mele care a urmat, in dezamagirile amare ale luptei cu boala am pierdut si m-am agatat cu disperare de credinta, in neputinta mea de a-mi ascunde lacrimile in fata fiicei mele. Am avut clipe adinci de deznadejde si tentative disperate de a-mi striga nedreptatea... Vroiam sa fac un pact cu Dumnezeu... Atunci a venit lumina. M-am gandit ca nu trebuie sa scotocesc cu disperare dupa iubire pentru ca ea era linga mine. Trebuia sa simt si sa invat.

Dupa trei luni de suferinta impletita cu speranta pina in clipa cea din urma, l-am cedat Domnului. A murit tacut, singur, trist... la doar o ora jumatate dupa ce ii sarutasem fruntea. Inca mai astept sa vindece El ranile, sa-mi usuce toate lacrimile mele si ale fetitei mele si sa ma faca sa inteleg de ce a trebuit sa trec prin asta.

Episodul asta trist m-a facut sa inteleg ca femeile iubesc. Si barbatii iubesc. Iubim diferit, dar ne iubim unii pe altii. Visam diferit, dar visam in aceeasi directie. Stim sa asteptam fericirea chiar daca barbatii o asteapta stand calmi pe canapea, iar femeile o asteapta in picioare frangandu-si mainile sau rozandu-si unghiile.

Mama ei de viata! Oare norii sunt dati la spalat pentru marea bucurie a dragostei de sfarsit de iarna si inceput de primavara?

"Nimeni nu poate sa se implice cu adevarat in viata fara a fi adeseori trist." Erich Fromm

Schimbarea incepe cu tine...

"Era odata un om care, vazand cat de rea este lumea in ziua de azi si toti sunt intr-o goana nebuna dupa bani, s-a hotarat sa schimbe lumea. Zis si facut. A trecut o vreme si omul nostru vazu ca nu se intampla nimic si ca este foarte greu sa schimbi lumea, s-a hotarat sa schimbe tara sa. Un plan maret si acesta. De asemenea trecu ceva timp si observa ca este foarte greu sa schimbi si tara ta. Insa el nu se da batut si s-a hotarat sa schimbe orasul sau. Un plan care nu este la fel de mare ca primele doua si care are posibilitate de reusita. Trecu ceva vreme si de aceasta data, si vazu ca este foarte greu sa schimbi si orasul tau. Dar foarte hotarat, omul nostru si-a propus sa schimbe familia sa. Un plan care nu putea sa dea gres, doar erau persoanele apropiate lui, persoanele pe care le iubea. Dupa un timp a vazut ca nici acest lucru nu era posibil. Deja batran si pe patul de moarte si-a dat seama ca daca vrei sa schimbi familia ta, orasul tau, tara ta sau chiar lumea, trebuie sa incepi prin a te schimba pe tine"