Risipei se deda Florarul

Poezie de dragoste de Lucian Blaga

Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul.

Polenul cade peste noi,
in preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.

Ne cade-n gura cand vorbim,
si-n ochi cand nu gasim cuvantul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avantul.

Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

Visand, intrezarim prin doruri –
latente pulbei aurii-
Paduri ce ar putea sa fie
si niciodata nu vor fi.
(din volumul "Poemele luminii")

Caderea in resemnare fata de imposibilitatea accederii la absolut prin iubire atenueaza aspectul uneori teoretic al eroticii lui Blaga si lasa sa se auda cantecul patetic si melancolic al unui mare poet al dragostei: “Ne-om aminti candva tarziu / de-aceasta intamplare simpla, / de-aceasta banca unde stam / tampla fierbinte langa tampla.// De pe stamine de alun, / din plopii albi, se cerne jarul. / Orice-nceput se vrea fecund, / risipei se deda florarul.” De obicei, pentru Blaga, starea de iubire e resimtita cu invadare a sufletului de o lumina care e un strop din fluxul cosmic... Elanurile vitaliste sunt înlocuite de marile intrebari ale vietii. Cred ca atitudinea cea mai frumoasa in fata mortii e imbratisarea totala si nu definitia. Ma gandesc la plecari si la veniri, inceputuri si sfarsituri. Dragosti si departari.Tema iubirii se asociaza acum mai frecvent temei naturii care germineaza si rodeste... un elogiu adus germinatiei universale, reinnoirii vesnice a vietii:
“Lauda semintelor, celor de fata si-n veci tuturor!
Un gand de puternica vara, un cer de inalta lumina. S-ascunde in fiestecare din ele, cand dorm.”
Blaga spune ca omul traieste intr-un orizont care are ca limita misterul. Ori, omul dintotdeauna s-a simtit dator să dezlege tainele. Cine e florarul? Florarii suntem toti cei care dau vitalitate clipei, o energie in perpetua efervescenta... Risipim cu darnicie, imaginatie, devotament, munca sufletului si mintii noastre, in timp ce mii de inimi asteapta sa rodeasca floarea cea mai minunata din lume: iubirea. Indraznesc sa propun sa devenim UN florar. Si asta pentru ca, de fapt, uneori pluralul nu exista... Dar cum sa ceri iernii flori de mai?