Si mama, si femeie...

Stii la ce ma gandeam? In cazul in care copilul meu ar fi in pericol, as ucide fara ezitari. Iar daca i-ar fi vreodata foame ori frig, as fura pentru el, daca nu as avea. Dar recunosc ca daca barbatul pe care-l iubesc ar incerca sa se agate de vrejurile altor amoruri, m-as opri sa tinjesc desfranat dupa el. Si, dezbracindu-ma si de evlavie si de desuurile alese cu grija, as lupta sa-i fac mutatie definitiva in viata celeilalte, nu in casa si in inima mea. Crezi ca ar trebui sa fiu mai buna? Sa accept mai mult? Ce accept ca firea barbatilor e... mai slaba? Cum ar trebui sa o iau? 
Admit ca intr-un virtej ce-mi defineste dureros si iremediabil ezitarile, deznadejdile, nedesavirsirile, am adorat cu toate simturile dezlantuite pe cine-am admirat mai intii cu mintea. Am ajuns candva sa iubesc pina-n radacinile fiecarui gind pe cel pe care l-a dorit, mai intii, trupul meu cel fara de noima. Si tu stii asta. Acum cu ce sa incep? Il dau la spate si pe Saturn si toate planetele uricioase... dar schimbarea trebuie sa se produca si... altfel!!! Astept solutia...