Fugi

Imi era dor de ea...

“Fugi”, îți zic, căci a mea minte

Prevestește numai rău;

“Nu te du”, șoptește-n taină

Sufletul și dorul meu.

Tu cunoști câtă iubire

Pentru tine eu păstrez,

Și-apoi cu cuvinte rele

Cum mereu te depărtez;

Și nu știi cui a te-ncrede

Vorbelor ce ți-am rostit,

Sau iubirii făr' de margini

Ce tu-n ochii-mi ai cetit.

Vai! Și eu nedumerita

Mă muncesc cu mult mai mult

Căci nu știu ce-a fi mai bine :

Mintea, inima s-ascult?
FUGI, de Veronica Micle