Surâs

„Dacă în drumul tău întâlneşti un om prea obosit ca să-ţi poată dărui un surâs, lasă-i-l pe al tău.”

Dale Carnegie

Letter for her

My dear,

Be the kind of woman that people make way for. Be the kind of woman that takes responsibility into her own hands, and does something with it. Be the kind of woman whose accomplishments makes people stutter when they talk to her. Be the kind of woman who doesn’t let the fact that she doesn’t have it all figured out hold her back.
Be the kind of woman that when your feet hit the floor each morning the devil says, “Oh crap, She’s up!”.

Blestemele romanilor

"Sa se topeasca carnea pe tine ca lumanarea", Dimitrie Cantemir
"Sa se aleaga praful si pulberea de capu-ti",Dimitrie Cantemir
"O, Hameleon, Hameleon, jiganie spurcata, Hameleon, o, puterile ceresti cate vapsele ai pe piele, atatea pedepse sa-si dea supt piiale", Dimitrie Cantemir
"Pe tine cadavru spoit cu unsoare, te blestem sa te-mputi pe picioare" 
"Pe tine cadavru spoit cu unsoare/ Te blestem sa te-mputi pe picioare/ Sa-ti creasca maduva, bogata si larga/ Umflata-n sofale, mutata pe targa...", iata o parte din Blestemul lui Tudor Arghezi.
Dar nici Eminescu nu a ocolit blesteme in versurile sale. "Decat o viata moarta, un negru vis de jale/ Mai bine stinge, Doamne, viata natiunii mele/ Decat ca soarta oarba din chin in chin s-o poarte/ Mai bine-atinge-i fruntea cu vantul marei moarte", sunt cateva din versurile poeziei Muresianu de Eminescu. 
domnitorul Moldovei, Stefan cel Mare, a lasat unul din cele mai teribile blesteme. Acest blestem este pentru acela sau aceia care vor strica ceea ce a facut el. Este vorba de Manastirea Dobrovat, ultima sa ctitorie, careia ii inchina 3 sate. "Iar cine vrea sa strice aceasta, unul ca acela sa fie blestemat de Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si de Preacurata lui Maica, si de 4 sfinti evanghelisti si de sfintii verhovnici apostoli Petru si Pavel si de ceilalti si de cei 318 sfinti parinti purtatori de Dumnezeu de la Nicheea, si de toti sfintii care din veac au placut lui Dumnezeu, si sa fie asemenea lui Iuda si blestematului Arie....", asa incepe hrisovul domnesc prin care sunt daruite trei sate Manastirii Dobrovat pentru a preveni pe cei care ar fi indraznit sa rupa dania domneasca. Dar si mitropolitii au dat tot felul de blesteme, cum ar fi blestemul mitropolitului moldovean Iacov Stamati, in anul 1796, ba chiar si al mitropolitului Veniamin Costache. Cartile de blestem isi faceau efectul, cei blestemati cadeau in nebunia magiei cuvintelor blestemului. 

Atunci când un bărbat/femeie doreşte să pună un blestem asupra altei persoane, procedeul este următorul:

– În mijlocul unei foi albe de hârtie, carton, pânză, se aşează fotografia, portretul, schiţa persoanei asupra căreia se aruncă blestemul. Este foarte important ca numai persoana duşmănită să apară pe aceasta.

– Cel ce iniţiază blestemul trebuie să scrie cu propria mână următoarea incantaţie pe suportul de hâtie, astfel încât scrisul să treacă de pe partea albă pe fotografie şi iar pe suport.

Incantaţia este următoarea:

Atunci când un bărbat/femeie aruncă blestemul asupra unui bărbat:

Zei ai Infernului, prin această ofrandă vă conjur să fiţi martorii acestui blestem. Prin vrerea voastră îl blestem pe… (numele şi prenumele celui blestemat). Fie ca penisul să i se usuce. Fie ca oasele să îi putrezească. Fie ca el să îşi vadă familia înnecându-se cu propriul lor sânge. Zei ai Infernului, vă ofer vouă măruntaiele lui, gura lui, respiraţia lui, cuvintele lui, mâinile, ficatul, inima, stomacul lui. Zei ai Infernului, vreau să îl văd suferind amarnic, iar eu mă voi bucura şi vă voi aduce vouă ofrande.

Atunci când un bărbat/femeie aruncă blestemul asupra unei femei:

Zei ai Infernului, cu vrerea voastră o blestem pe… (numele, numele de fată şi prenumele celei blestemate). Fie ca toate bestiile pământuluisă o violeze. Fie ca toţi copii să îi moară iar casa să-i ardă. Zei ai Infernului, vă ofer vouă măruntaiele ei, gura ei, respiraţia ei, cuvintele ei, mâinile, ficatul, inima, stomacul ei. Zei ai Infernului, vreau să o văd suferind amarnic, iar eu mă voi bucura şi vă voi aduce vouă ofrande.

– După ce această incantaţie este scrisă, deasupra fotografiei se aruncă un mic obiect aparţinând celui blestemat: fir de păr, unghie, …

– Fără ezitare cel ce aruncă blestemul trebuie să aducă ofranda prin sânge, îşi taie palma stângă lăsând câteva picături de sânge să curgă pe fotografie şi cuvintele scrise. Este esenţial ca mâna folosită să fie cea stângă, de la inimă.

– După aceasta cu ajutorul cuţitului se crestează suportul de hârtie şi chipul nefericitului, timp în care blestemul se rosteşte cu voce tare. Rămăşiţele se adună strâns, lăsând sângele coagulat să le pătrundă.

– Ultimul pas al blestemului este ca acele rămăşiţe să fie aruncate în curtea, grădina celui blestemat sau ascunse în maşina, casa acestuia. Blestemul va funcţiona cât timp acestea se află în preajma nefericitului. Dacă subiectul blestemului descoperă aceste urme ale incantaţiei este cu atât mai bine deoarece este un blestem ce odată aruncat nu mai poate fi ridicat.

Pe vreme de criză, unii credincioşi au uitat să se roage pentru bunăstare şi merg la biserică să ceară divinităţii răul vrăjmaşilor. Blestemele românilor sunt aceleaşi de zeci de ani: moldovenii se scriu pe toacă, ardelenii au descântece, iar oltenii fac vrăji în uşa bisericii.

Credinţa populară care spune că persoana scrisă pe toacă nu va muri de moarte bună încă mai este o metodă de răzbunare folosită de mulţi moldoveni. Credincioşii merg, pe furiş, prin clopotniţele lăcaşelor de cult şi încrustează numele celor de care se simt ameninţaţi. Ei aşteaptă, apoi, ca ciocănelele care anunţă începutul slujbei să le rezolve problema.

Pentru că unii se tem ca răul să nu se întoarcă împotriva lor, preferă să dea un pomelnic în loc să scrie numele pe toacă.

Locuitorii din Dobrogea cred că blestemele pot fi desfăcute numai cu ajutorul descântecelor.

Exist[ persoane care folosesc următorul descântec de dezlegare a relelor: "Să iei vraja şi strigarea/ Şi tot răul de pe lume,/ Din casa noastră,/ Din sălaşul meu,/ Din grădina mea,/ Din via mea,/ Din sporul meu,/ Din punga mea cu sare,/ Din hainele mele,/ Să-l treci din vad în vad,/ Să-l duci prin munte şi codrii pustii,/ Nelocuiţi de nicio fiinţă omenească,/ Iar pe noi şi copiii noştri şi pe cei ce se vor naşte,/ De acum înainte,/ Să ne laşi curaţi,/ Luminaţi ca Soarele,/ Să ne laşi precum ne-a lăsat Domnul Iisus Hristos pe pământ!/ Amin!"

Lucruri care...stiu si eu...

sa fii tata fara voie

cumpana apelor inversa
sa te iubeasca o icoana
sa cunosti un profet in viata
cand dormi sa nu ai vise inspaimantatoare
sa poti face dragoste in zilele de razboi
armonia sa se numeasca valoare
florile sa nu se vestejeasca degeaba
oceanul sa nu fie sarat
Bach sa mai scrie o fuga
Pergolesii sa mai adauge un capitol in Stabat Mater
sa vad daca pe luna traiesc poeti
sa am timp
sa vad ochii tai netristi
doar zambet..

Buna dimineata...

a venit inca o dimineata
cu degete rasfirate
pe clapele prezentului
si cuvinte agatate anapoda
pe fire de sarma
ale clipei din noi.
miros a cerneala de vorbe,
sangele este mai rosu ca apusul
iar cantaretii noptii-pasari
au adormit dupa cruciada
cu stelele...
imi sangereaza in pulsul vietii
inca o zi
in care lumina
este mai lumina decat zarea,
curburile lumii
zac inchise inca in pietre
ziare mototolite si cafele aburinde
gonesc pe trotuare la lucru,
spre ultimul tramvai
inainte de trecerea timpului,
la locul de libera gandire
sau nu...
cu care-si platesc destramarea. ..
matusi cu ata vorbelor desirata
pana la apus si inapoi,
copii cu zulufi
aramii, pistrui si soare
pictat, fierbinte, a viata, pe chip
soarele inca rasare,
oamenii inca muncesc,
copii inca rad,
eu inca dorm,
letargie intr-o zi,
tablou viu,
dimineata...
incepe o noua zi...