Cheia lui Paunescu

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia

Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana
c-o usa .
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care iti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta ...
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata
insa,dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata
A urlat la dansa cerul,cu o voce ca de crai:
Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.
Ce te temi mereu de usa ! o sa-mi spuneti cu temei!
Habar n-am: Bun! Perfect!
Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei... O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici
Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui !
Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol " si cheia " FA ",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si... zicind cum zic batranii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti... amintirea...
"AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! "

Adrian Paunescu

La malul marii...

De mi-as intinde aripi pana la soare si as simti pulsandu-mi in vene infinitul, tot as visa la noptile albastre pe malul marii.... Sincer, cred ca barbatului ii este frica de ceea ce ar fi el in stare linga mine, nu de ceea ce as fi eu in stare...

What is your mental age?

Let's smile! It is the cheapest medicine

A day like every other days...

De s-ar termina iarna asta.... Am nevoie de primavara sa-mi scot sufletul din amortire. 
Astazi e o zi ca oricare alta... Sunt rece ca halba! :)))

Oda bucuriei lui Neruda

Bucurie, 

verde frunza
lipita de geam, 
micuta
lumina
de-abia nascuta, 
elefant sonor, 
scaparatoare
moneda, 
si, cateodata, 
vijelie trecatoare, 
sau, mai degraba, 
paine statornica, 
nadejde-mplinita, 
datorie desfasurata.
Dispretuitu-te-am, bucurie.
Rele povete primit-am.
Luna
pe caile ei m-a purtat.
Stravechii poeti
ma-nzestrara cu ochelari
si, langa fiece lucru, 
un nimb de-ntunerlc
lasai, 
deasupra florii, o neagra cununa, 
deasupra gurii iubite, 
sarut de tristete.
E inca devreme.
Primeste-mi cainta.
Gandeam ca numai si numai
daca inima mea
s-ar aprinde
de spinii durerii, 
daca ploaia mi-ar muia
vesmantul, 
in vanata tara a mortii, 
daca as inchide
trandafirului ochii
si-as atinge rana, 
si as lua parte
la toate durerile, 
as putea sa-i ajut pe oameni.
N-aveam dreptate.
M-am ratacit, 
si astazi te chem, bucurie.
La fel ca pamantul
esti
necesara.
La fel ca painea esti de curata.
La fel ca raul esti de sonora.
La fel ca albina, zburand, imparti mierea.
Un tanar tacut
am fost, 
— bucurie —
desfranate mi se pareau
cositele tale.
N-a fost adevarat, 
am aflat-o
cand cascada si-au despletit
in inima mea.
Azi, bucurie, intalnita pe strada, du-ma cu tine, departe de carti :
La fel ca focul dai viata caminelor.
cu tine vreau sa merg din casa in casa, din sat in sat, din flamura-n flamura.
Nu esti numai a mea.
Vom merge pe insule, 
vom merge pe mari.
in galerii de mina
si in paduri.
Nu numai sihastri taietori de lemne
si biete spalatorese, 
sau falnici si augusti
cioplitori de piatra
imi vor intinde ciorchinele tale, 
ci si taietorii de lemn
si marinarii
organizati, 
uniti intre ei, in sindicate, 
baietii neinfricati, 
in luptele lor.
Cu tine, in largul lumii ! Cu cantecul meu ! Cu zborul stelei intredeschis, cu desfatarile spumei !
imi voi plati datoria fata de toti, caci tuturor le sunt dator bucuria.

Nimeni sa nu se mire
ca ma-ndrept spre oameni
cu daruri terestre, 
caci luptand am aflat
ca datoria mea pe pamant
e sa-mpart bucuria.
Cu cantecul meu implinesc destinul.

- Pablo Neruda

Trupul femeii îndrăgostite

Cel mai divin instrument muzical rămâne tot trupul femeii îndrăgostite.
Trup de femeie, coline albe, coapse albe,
eşti asemenea unei lumi, aşternută în supunere.
Trupul meu aspru, agresat, sapă în tine
şi face o sămânţă să răsară în adâncul pământului.

Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,
şi noaptea m-a doborât cu invazia ei copleşitoare.
Să pot supravieţui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.

Dar vremea răzbunării a apus, şi te iubesc!
Trup din piele, din muşchi, din lapte însetat şi ferm.
Şi cupele sânilor tăi! Şi ochii tăi plini de absenţă!
Şi rozele pubisului tău! Şi vocea ta tristă şi blajină!

Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el.
Setea mea, eterna-mi năzuinţă, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
şi truda alături de ea, şi durerea fără de ţărm.
Pablo Neruda

Morgan Freeman and stupid people