Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili. (Ernest H.)
duminică, 29 ianuarie 2017
De ce ne este dor
De ce ne este dor? Il cunosc destul de bine, din pacate... scriu "din pacate", pentru ca in anumite forme poate fi ca o boala... ca o dragoste... ca o pasiune arzatoare, mistuitoare, chinuitoare. Daca este bine dozat, poate fi chiar frumos, romantic, seducator. Am citit candva, undeva, ca "sa iubesti este nespus de frumos, sa nu iubesti, e cu folos!" .... Tot asa si cu dorul, dar, cumva, viceversa: iubirea are o speranta, cat de mica, dorul este indeobste deznadajduit. De ce ne este dor?
vineri, 27 ianuarie 2017
Whispers of the Beloved
Inima mea este atat de mica,
incat e aproape invizibila.
Cum poti sa pui in ea
necazuri atat de mari?
incat e aproape invizibila.
Cum poti sa pui in ea
necazuri atat de mari?
"Uite", fu raspunsul...
"ochii tai sunt si mai mici,
si totusi ei cuprind lumea."
"ochii tai sunt si mai mici,
si totusi ei cuprind lumea."
(Whispers of the Beloved by Maryam & Azima Melita Kolin)
joi, 26 ianuarie 2017
Vreau...
Departe de lumea dezlantuita... Acolo as pleca. Eu si Thomas Hardy... Vreau sa invat sa accept anul asta mai mult decat o faceam pina acum. Vreau marea. Mirosul de pâine coaptă. Vinul roşu. Brâncuşi. Călătoriile. Mirosul de tipăritură proaspătă. Blues-ul. Aroma de scorţişoară. Mirosul dragostei într-o noapte toridă de vară. Octavian Paler. Câinii blânzi. Acea atingere pe furiş care-ţi dă fiori. Bătrânii care se ţin de mână. Sărutul de noapte bună. Bruckner. Răsăriturile filtrate de părul lui. Libertatea de a face alegeri. Necontenirea. Discuţiile inteligente. Emoţia din neîncăpătoarele cuvinte. Câmpiile nesfârşite. Chopin. Pacea serii acasă. Bonamassa în urechea interioară şi cu visele îndesate în valiză, cu nopţile puse în note grave pe o partitură de blues, fumând în întuneric pe pervazul unei ferestre deschise, adulmecând mirosul subtil de ,,dimineaţă în privire'', de soare, mai apoi, şi de arşiţă în trăire... Vreau altceva decat stirile de la ora 5.00 si scortosenia englezeasca...
sâmbătă, 21 ianuarie 2017
Music of my soul
Nu iertam la fel de usor si nu uitam la fel lucrurile care pangaresc apele curgatoare ale dragostei. Asa cum, de altfel, ne si impartim diferit oalele, casele, furculitele, drepturile, frustrarile atunci cand, intr-un fel sau altul, ne despartim... Cred ca impartim mai mult tristetile. Nici orgasmele nu le impartim echitabil. La final conteaza ce ai invatat, ce ai experimentat si cu ce ramai, sufleteste vorbind. La naiba cu toate regulile si calculele pe care ni le oranduim in minte... E asa frumos cand matematica cu ale ei calcule devine poezie... Viata in doi poate sa nu aiba rima, poate sa fie un vers alb... Pe cine ar deranja?
joi, 19 ianuarie 2017
marți, 17 ianuarie 2017
friendship or bullshit...
Culmea este ca in fata sau la telefon unele persoane reusesc sa joace un teatru fantastic, dar spun despre tine ca o faci! :) S-a intors lumea cu fundul in sus! Nici eu nu mai stiu cind si unde m-am ratacit in realitatea asta. Si nu am lasat firimituri de paine in urma mea pentru a regasi drumul spre fericire… Dar nu ma las usor... :) Sunt optimista!
luni, 16 ianuarie 2017
Frumusetea sufleteasca
Decît să scriu despre cît de iluzorie e frumuseţea şi cît de interesant poate fi un defect, mai bine o las baltă. Am constatat de ceva vreme că femeile sînt sătule de frumuseţea sufletească, interioară, a caracterului, pe care o afişau pînă acum generos. Ele vor să fie frumoase pur şi simplu, adică fizic: "Las-o mai încet că am un caracter extraordinar de frumos!", "Las-o moale cu frumuseţea interioară!", "Las-o jos pe-aia cu nobleţea sufletului frumos!", "Zi-mi dacă sînt mişto, dacă am sîni beton, fund bombat, picioare lungi şi buze siliconate din naştere". Recunosc că eu nu am buze cărnoase ca o negresă Zulu, şi nici păr des ca o lamă, dar nu e târziu! Acu poţi să schimbi orice ţi-a dat natura! Aşa ca să fii de bonton... Dar eu sunt demodată... aşa că... las altora plăcerea asta.
duminică, 15 ianuarie 2017
A piece of thought...
Deşertul şi oceanul se completează reciproc. Pe fundul oceanului se găseşte nisip, iar în stăfundurile deşertului poţi afla un ocean.
A kiss is not just a kiss...
Ştii oare cât de tandru e un sărut ce îl aşezi sau îţi e aşezat pe buze, atât de uşor şi de moale, de ud şi de intim? E ca şi când milioane de picături de dragoste se aştern pe buzele tale precum ceaţa ce se aşterne în jurul nostru în zori.
Art depends on your soul...
I found a way to be relaxed from time to time: I draw. It isn't perfect, but it is a good way to be calm and creative. On the other hand, I appreciate the work of the other artists. I know that in every piece of art it stands a looooot of work and passion!
sâmbătă, 7 ianuarie 2017
Smart’s Dancing Traffic Light Is The Grooviest Way For Pedestrians To Stay Safe
We’ve all done it while waiting for a traffic light to turn.
The coast — for a mere moment — becomes clear. A mad dash for the other side of
the street ensues.
It’s not the safest move.
Well, as shown in the above video, the Smart company has
invented a way to keep the would-be scofflaw pedestrians of the world safely
entertained while they wait to cross the street: a dancing traffic light.
Yes, you heard right. This past summer, the firm behind the
original Smart Car built a signal at an intersection in Lisbon, Portugal, and
configured it so that dance moves of passersby would be mimicked in real time
by the human figure in the traffic light.
The company reported that 81 percent more people stopped at
the red light when it danced.
According to Mashable, the swivel-hipped traffic signal was
created for an ad campaign that emphasizes the company’s focus on safety. We
hope transit officials everywhere are paying attention — and ready to get down.
sursa: huffingtonpost.com
O lectie pentru toti parintii si profesorii
Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput.
Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:
-Astazi o sa facem un desen.
-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze…
Dar profesoara a zis:
-Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au fost pregatiti.
-Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.
“Grozav” s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz, portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
– Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare
rosie cu o tulpina verde.
– Acum puteti incepe, a zis profesoara.
Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.
Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:
– Astazi o sa facem ceva din argila.
-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.
– Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
– Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.
– Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara. Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur. Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea in clasa lui.
In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
– Astazi o sa facem un desen!
– Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa
faca…
Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa
baietel i-a spus:
– Tu nu vrei sa desenezi?
– Ba da, a zis baietelul. Ce desen facem?
– Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
– Cum sa-l fac? zise baietelul.
– Cum isi place tie! raspunse ea.
– Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.
– Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen
, si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
– Nu stiu, zise baietelul.
Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…
Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:
-Astazi o sa facem un desen.
-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze…
Dar profesoara a zis:
-Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au fost pregatiti.
-Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.
“Grozav” s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz, portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
– Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare
rosie cu o tulpina verde.
– Acum puteti incepe, a zis profesoara.
Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.
Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:
– Astazi o sa facem ceva din argila.
-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.
– Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
– Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.
– Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara. Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur. Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea in clasa lui.
In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
– Astazi o sa facem un desen!
– Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa
faca…
Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa
baietel i-a spus:
– Tu nu vrei sa desenezi?
– Ba da, a zis baietelul. Ce desen facem?
– Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
– Cum sa-l fac? zise baietelul.
– Cum isi place tie! raspunse ea.
– Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.
– Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen
, si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
– Nu stiu, zise baietelul.
Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…
Morala?
Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume? Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni.
Einstein spunea ca“Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul.”
Einstein spunea ca“Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul.”
vineri, 6 ianuarie 2017
Bălegarul şi muştele pisate cu miere - bune pentru dureri de cap, sângele de prepeliţă - folosit pentru fertilitate
Bolile de care sufereau românii erau tratate în secolele trecute cu ajutorul unor leacuri cel puţin ciudate, care în prezent sunt considerate aproape inutile. Unul dintre cele mai vechi manuscrise în care sunt prezentate leacurile oferite bolnavilor datează din 1740 şi a fost redat în volumul "Medicina şi farmacia în trecutul românesc". Conform informaţiilor documentare, românii erau instruiţi să trateze bolile de care sufereau astfel: "De tuse, să iei gutue, sa o ungi cu unt de vacă şi s-o bagi în oală să fiarbă foarte bine, deci să mănânce gutuia şi să bea zeama. Sau: usturoi copt cu miere, să fie mâncat pe nemâncate. Alta: să fierbi smochine cu vişine, să strecori şi să bei. Când te mănâncă ochii: şofran şi trandafir frământat ca făina, se mestecă şi se pune la ochi. Când doare gura: trandafir uscat şi ars, să-l faci fărină, presari dinţii. Sau: popitnic (buruiană) se fierbe cu vin şi se ţine în gură. De putrezimea dinţilor: şofran care în chip ca făina, să presari dinţii şi mestecat cu miere unge dinţii", se arată în documentul prezentat de autorii volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc". Muşte pisate pentru dureri de cap Într-un alt manuscris de la începutul secolului al XVIII-lea alte reţete reţete ciudate erau oferite în ajutor bolnavilor. "De turbat: se scrie o prescură şi să îi dai să mănânce. La durere de cap: muşte pisate şi amestecate cu miere, să ungi la cap, în creştet. De muşcătură de şarpe: de-l va muşca la picioare sau la mână să-i îngroape picioarele în pământ să stea într-o zi şi să bea lapte acru. Aceea este doctoria. Când curge puroi din ureche: să se ude cu vin şi să se pice în ureche. Când turbează omul: fiere de porc pe gură să bea. De câine turbat: raci de râu să-i pisezi arşi şi să se bea cu vin. De asurzire: fiere de iepure cu lapte de femeie să pice în ureche sau fiere de corb cu lapte de femeie să pice în ureche. Muşcătura câinelui turbat sau de şarpe: frunză de urzică pisată cu sare şi spintecă o broască şi pune la rană. De scrântitură: melci de câmp, să-i pisezi bine cu albuş de ou şi miere, le amesteci la un loc, şi le legi la scrântitură. De durere de inimă: apă de trandafiri şi apă de pelin să le amesteci şi să îi dai să bea. Cine are păduchi laţi la ochi: să cauţi argint viu, să-l omori şi să-l ungi pe trup. De durere de picioare: frunză de dafin şi balegă de oaie, să amesteci toate şi să le ţii la picioare şi la trup. Pentru căderea părului: albină de roiul întâi şi unt de capră neagră, să pisezi albina şi să amesteci cu untul, apoi să se ungă capul. De limbrici: frunză de soc, să o pisezi bine şi să o fierbi cu apă. Se bea în trei zile. Femeia care nu poate naşte coconi: apă de bujor să-i dai să bea, că va naşte. Cui pute gura: frunză de salcie albă să o fierbi şi să speli gura de zece ori în oţet. Cine are glonţ în trup: să caute iarbă dulce şi să se piseze bine, şi te leagă la rană. Cui iese dosul şăzutului: să cauţi ţepi de orz şi floare de pătlagină şi să le pisezi bine amândouă odată la un loc şi să le fierbi şi te spală cu ele la şezut. De sânge din nas: baligă de cal caldă şi să pui ca o cărămidă pisată şi cu câlţi de in, la tâmplele capului şi în creştet. De umflătură: o broască vie să puie la umflătură, să stea două zile, că-i va trece. De muierea care nu face feciori: să prinză o prepeliţă şi să o ţie până va veni sângele muierii şi atunci să-i bea sângele cald. De inimă: rădăcină de rug şi de mărăcine pisate, să le bea cu vin cald. De muşcătură de câine: baligă de porc cu unt, să pui la muşcătură. Când plânge cuconul noaptea: să cauţi o piele de şarpe şi să-l afumi când îl vei culca. De orbiciune: să-şi rază unghiile acel bolnav şi să le pună într-o lingură şi cu ţâţă de fată să le bage în ochi", se arată în documentul prezentat în volumul "Medicina şi farmacia în trecutul românesc".
Bolnavi călcaţi în picioare Într-un alt manuscris, din 1766 erau redate următoarele tratamente: "pentru ciumă, de va fi om mare, dram de sărăcică şi pucioasă dramuri trei. Să-i dai să mănânce cu pâine. De va fi de mijloc, să le faci în două, iar de va fi copil să le faci în trei. Pentru legătura ce e legat omul de fermecătoare, acel om să ia naşterea de la ursoaică şi să o piseze foarte mărunt şi să bea omul acela şi se va vindeca.
Pentru încuiatul udului, miere şi săpun, rachiu de rom şi mărar şi molatră, să le pisezi bine şi să le faci turtă şi să le pui la mădulariu. Pentru dureri de şale: se apucă bolnavul de cureaua pantalonilor sau de brăcinar şi se scutură ala de tare până intr oasele în articulaţiile lor. Pentru dureri de mijloc, bolnavul se întinde jos cu burta pe pământ şi baba doctoriţă îl calcă peste şale până declară că i-au trecut durerile", se arată în manuscris, potrivit autorilor volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc". Apă şi rugăciuni Situaţia serviciilor sanitare era dezastruoasă în secolele trecute, pe teritoriul actual al României, potrivit relatărilor cronicarilor străini, iar de cele mai multe ori preoţii aveau şi rolul de medici.
„Este imposibil ca ţăranii să primească, atunci când sunt bolnavi, îngrijiri medicale. Când este bolnav ţăranul nu are decât apă şi rugăciunile preoţilor, adică apa de Coran a musulmanilor”, constata Joseph Caillat, în relatările publicate de autorii cărţii „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. Volumul 6”, Editura Academiei Române în 2010. Rugăciunile preoţilor aduc încrederea şi cu ea aduc vindecarea, afirma Dimitrie Cantemir, potivit autorilor volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc": „De va bolnăvi vreun om, atunci să chemaţi preoţii care au îndrăznire la Dumnezeu, să se roage pentru acela. Şi Dumnezeu, pentru rugăciunile preoţilor lui, va da sănătate bolnavului şi-l va scula de în boală". Căluşarii, folosiţi la vindecarea brutală Şi vrăjitoarele erau folosite la vindecări, însă pravilele interziceau oamenilor să apeleze la fermecătoare, din cauza reputaţiei lor rele şi pe motiv că acestea ar avea un legământ cu diavolul. O practică ieşită din comun era vindecarea cu ajutorul căluşarilor. "Norodul superstiţios le atribue (călucenilor) puterea de a alunga bolile cronice. Vindecarea se face aşa după ce bolnavul este întins pe pământ, ei încep jocurile lor şi la un anumit loc al cântecului îl calcă pe rând de la cap până la călcâi, apoi îi şoptesc la ureche nişte cuvinte anume compuse şi poruncesc ca boala să iasă. Dacă au repetat acestea de trei ori în trei zile, adeseori succesul răspunde speranţei şi boli foarte grele, care înşelase mult timp arta medicilor celor mai cunoscători, sunt alungate astfel cu puţin lucu. Aşa putere are credinţa în superstiţie”, afirma Dimitrie Cantemir, potrivit autorilor volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc".
Ritualurile erau folosite şi pentru tratarea unor boli grave. „Când se iveşte o boală contagioasă, se adună un număr de femei şi timp de 24 de ore torc şi coase o cămaşă de cânepă, căreia îi dau foc în mijlocul curţii şi, în felul acesta, cred că împreună cu cămaşa a ars şi epidemia”. Femeile din Muntenia secolului al XVIII-lea erau superstiţioase şi considerau că medicii nu pot ajuta bolnavii mai mult decât o făcea medicina populară şi descântecele. „Del Chiaro spune că femeile Valahilor pretind a cunoaşte mai simple şi mai practice leacuri medicale pentru vindecarea bolnavilor, cari mor, cred ele, numai în urma intervenţiilor medicilor", informau autorili volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc".
Leacurile ciudate din trecutul românilor: bălegarul şi muştele pisate cu miere - bune pentru dureri de cap, sângele de prepeliţă - folosit pentru fertilitate
Bolnavi călcaţi în picioare Într-un alt manuscris, din 1766 erau redate următoarele tratamente: "pentru ciumă, de va fi om mare, dram de sărăcică şi pucioasă dramuri trei. Să-i dai să mănânce cu pâine. De va fi de mijloc, să le faci în două, iar de va fi copil să le faci în trei. Pentru legătura ce e legat omul de fermecătoare, acel om să ia naşterea de la ursoaică şi să o piseze foarte mărunt şi să bea omul acela şi se va vindeca.
Pentru încuiatul udului, miere şi săpun, rachiu de rom şi mărar şi molatră, să le pisezi bine şi să le faci turtă şi să le pui la mădulariu. Pentru dureri de şale: se apucă bolnavul de cureaua pantalonilor sau de brăcinar şi se scutură ala de tare până intr oasele în articulaţiile lor. Pentru dureri de mijloc, bolnavul se întinde jos cu burta pe pământ şi baba doctoriţă îl calcă peste şale până declară că i-au trecut durerile", se arată în manuscris, potrivit autorilor volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc". Apă şi rugăciuni Situaţia serviciilor sanitare era dezastruoasă în secolele trecute, pe teritoriul actual al României, potrivit relatărilor cronicarilor străini, iar de cele mai multe ori preoţii aveau şi rolul de medici.
„Este imposibil ca ţăranii să primească, atunci când sunt bolnavi, îngrijiri medicale. Când este bolnav ţăranul nu are decât apă şi rugăciunile preoţilor, adică apa de Coran a musulmanilor”, constata Joseph Caillat, în relatările publicate de autorii cărţii „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. Volumul 6”, Editura Academiei Române în 2010. Rugăciunile preoţilor aduc încrederea şi cu ea aduc vindecarea, afirma Dimitrie Cantemir, potivit autorilor volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc": „De va bolnăvi vreun om, atunci să chemaţi preoţii care au îndrăznire la Dumnezeu, să se roage pentru acela. Şi Dumnezeu, pentru rugăciunile preoţilor lui, va da sănătate bolnavului şi-l va scula de în boală". Căluşarii, folosiţi la vindecarea brutală Şi vrăjitoarele erau folosite la vindecări, însă pravilele interziceau oamenilor să apeleze la fermecătoare, din cauza reputaţiei lor rele şi pe motiv că acestea ar avea un legământ cu diavolul. O practică ieşită din comun era vindecarea cu ajutorul căluşarilor. "Norodul superstiţios le atribue (călucenilor) puterea de a alunga bolile cronice. Vindecarea se face aşa după ce bolnavul este întins pe pământ, ei încep jocurile lor şi la un anumit loc al cântecului îl calcă pe rând de la cap până la călcâi, apoi îi şoptesc la ureche nişte cuvinte anume compuse şi poruncesc ca boala să iasă. Dacă au repetat acestea de trei ori în trei zile, adeseori succesul răspunde speranţei şi boli foarte grele, care înşelase mult timp arta medicilor celor mai cunoscători, sunt alungate astfel cu puţin lucu. Aşa putere are credinţa în superstiţie”, afirma Dimitrie Cantemir, potrivit autorilor volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc".
Ritualurile erau folosite şi pentru tratarea unor boli grave. „Când se iveşte o boală contagioasă, se adună un număr de femei şi timp de 24 de ore torc şi coase o cămaşă de cânepă, căreia îi dau foc în mijlocul curţii şi, în felul acesta, cred că împreună cu cămaşa a ars şi epidemia”. Femeile din Muntenia secolului al XVIII-lea erau superstiţioase şi considerau că medicii nu pot ajuta bolnavii mai mult decât o făcea medicina populară şi descântecele. „Del Chiaro spune că femeile Valahilor pretind a cunoaşte mai simple şi mai practice leacuri medicale pentru vindecarea bolnavilor, cari mor, cred ele, numai în urma intervenţiilor medicilor", informau autorili volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc".
Leacurile ciudate din trecutul românilor: bălegarul şi muştele pisate cu miere - bune pentru dureri de cap, sângele de prepeliţă - folosit pentru fertilitate
Fluturi (Butterflies)
Vrei să mă cunoști?
Nu îmi privi chipul și nu trage concluzii după câteva cuvinte pe care le rostesc.
Nu îmi evalua inteligența și nici maturitatea raportându-te la vârstă, la studii sau la condiția mea socială.
Nu mă privi prin prisma lucrurilor pe care le am, pentru că acestea nu arată că am tot ce îmi trebuie, dar nici că îmi lipsește ceva.
Nu asculta povești despre mine și nu mă privi prin ochii altora, pentru că fiecare mă vede diferit și prea puțini mă văd așa cum sunt cu adevărat.
Nu îmi cataloga sensibilitatea, moralitatea și valorile în funcție de greșelile din trecut, pentru că nu cunoști conjuncturile care au dus la înfăptuirea acelor greșeli.
Nu mă judeca după oamenii din anturajul meu pentru că există anumite motive pentru care aceștia fac parte din viața mea, pe unii dintre ei neavând dreptul să-i aleg.
Vino și trăiește alături de mine o perioadă de timp. Vino să vezi tot ce mi se întâmplă, tot ce fac și tot ce îndur. Vino să îmi vezi nemulțumirile și frământările interioare.
Vino să vezi de câte ori sunt nedreptățită.
Vino să îmi vezi toate stările, de la bucurie până la tristețe adâncă. Vino să îmi vezi slăbiciunile și cum mă lupt cu neputințele mele. Și vino să vezi cât pot fi de puternică atunci când nu mă mai am decât pe mine...
Vino să vezi cum râd atunci când ar trebui să plâng și cum alin durerile altora, în timp ce durerile mele mă sufocă.
Vino să vezi la câte trebuie să renunț și câte îmi refuz, de multe ori, din dragoste pentru alții. Vino să vezi cum greșesc și câte regrete adun, dar și cât de mult iert.
Vino să îmi cunoști temerile și să vezi cum sunt supusă eșecului, în ciuda tuturor eforturilor pe care le fac.
Vino să îmi cunoști universul, trecutul și visele.
Vino să vezi cum primesc doar o parte infimă din iubirea de care depinde sufletul meu.
Vino să vezi cât dăruiesc și cât de puțin primesc înapoi...
Irina Binder
Insomnii - o carte pe care o voi publica în curând...
Nu îmi privi chipul și nu trage concluzii după câteva cuvinte pe care le rostesc.
Nu îmi evalua inteligența și nici maturitatea raportându-te la vârstă, la studii sau la condiția mea socială.
Nu mă privi prin prisma lucrurilor pe care le am, pentru că acestea nu arată că am tot ce îmi trebuie, dar nici că îmi lipsește ceva.
Nu asculta povești despre mine și nu mă privi prin ochii altora, pentru că fiecare mă vede diferit și prea puțini mă văd așa cum sunt cu adevărat.
Nu îmi cataloga sensibilitatea, moralitatea și valorile în funcție de greșelile din trecut, pentru că nu cunoști conjuncturile care au dus la înfăptuirea acelor greșeli.
Nu mă judeca după oamenii din anturajul meu pentru că există anumite motive pentru care aceștia fac parte din viața mea, pe unii dintre ei neavând dreptul să-i aleg.
Vino și trăiește alături de mine o perioadă de timp. Vino să vezi tot ce mi se întâmplă, tot ce fac și tot ce îndur. Vino să îmi vezi nemulțumirile și frământările interioare.
Vino să vezi de câte ori sunt nedreptățită.
Vino să îmi vezi toate stările, de la bucurie până la tristețe adâncă. Vino să îmi vezi slăbiciunile și cum mă lupt cu neputințele mele. Și vino să vezi cât pot fi de puternică atunci când nu mă mai am decât pe mine...
Vino să vezi cum râd atunci când ar trebui să plâng și cum alin durerile altora, în timp ce durerile mele mă sufocă.
Vino să vezi la câte trebuie să renunț și câte îmi refuz, de multe ori, din dragoste pentru alții. Vino să vezi cum greșesc și câte regrete adun, dar și cât de mult iert.
Vino să îmi cunoști temerile și să vezi cum sunt supusă eșecului, în ciuda tuturor eforturilor pe care le fac.
Vino să îmi cunoști universul, trecutul și visele.
Vino să vezi cum primesc doar o parte infimă din iubirea de care depinde sufletul meu.
Vino să vezi cât dăruiesc și cât de puțin primesc înapoi...
Irina Binder
Insomnii - o carte pe care o voi publica în curând...
miercuri, 4 ianuarie 2017
Adevaruri?
De adevarata valoare a unui lucru iti dai seama abia dupa ce ai ramas fara el. Hartia igienica e un bun exemplu...
Barbatul este o fiinta care mai degraba ar muri pentru femeia iubita decat sa traiasca cu ea!
Culmea ghinionului: Sa te asezi pe o caruta cu fan si sa-ti intre acul in fund!!
Singura data cand politicienii spun adevărul este atunci când se fac mincinoşi unii pe altii!!
Nevasta mea sustine că sunt prea curios, cel putin aşa scrie în jurnalul ei secret...
Mi-am cumparat cel mai tare caine de paza. De trei zile ma chinui sa intru-n curte...
Daca beau alcool, sunt alcoolic. Daca beau Fanta, sunt fantastic?
Imi taie azi unu' calea la semafor, imi franeaza in fata si apoi imi ocupa si locul de parcare la supermarket.
Colac peste pupaza, imediat dupa aia, masina lui mi-a murdarit cheia de vopsea..
Colac peste pupaza, imediat dupa aia, masina lui mi-a murdarit cheia de vopsea..
Politia a declarat ca s-au gasit arme ascunse in spatele bibliotecii din Ferentari. Localnicii sunt in stare de soc. Nu stiau ca in Ferentari exista biblioteca
Dumnezeu a creat cerul si pamântul. Restul a fost fabricat în China...
Unii barbati isi iubesc asa de mult femeile lor încât, pentru a nu le uza, se folosesc de femeile altora.
I: - Serviti mormoloci in acest restaurant?
R: - Servim pe oricine...
R: - Servim pe oricine...
I: - Care este deosebirea dintre un elvetian bogat si unul sarac?
R: - Cel sarac îsi conduce singur Mercedesul.
R: - Cel sarac îsi conduce singur Mercedesul.
I: - Prin ce se deosebeste un om de o camila?
R: - Camila poate sa lucreze o saptamâna fara sa bea, iar omul poate sa bea o saptamâna fara sa lucreze...
R: - Camila poate sa lucreze o saptamâna fara sa bea, iar omul poate sa bea o saptamâna fara sa lucreze...
I: - Care este diferenta dintre un psihopat si un nevropat?
R: - Psihopatul crede ca 1+1=3; nevropatul stie ca 1+1=2, dar asta îl enerveaza.
R: - Psihopatul crede ca 1+1=3; nevropatul stie ca 1+1=2, dar asta îl enerveaza.
I: - Unde se afla punctul G la femei?
R: - In lumina ultimelor cercetari s-a descoperit ca el este situat la sfarsitul cuvantului... SHOPPING!
R: - In lumina ultimelor cercetari s-a descoperit ca el este situat la sfarsitul cuvantului... SHOPPING!
Fraza zilei: " Este mai bine sa taci si sa dai impresia ca esti prost decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu."
Motto-ul zilei!: Daca cineva ride, rizi cu el impreuna! Daca cineva cinta, cinta cu el impreuna! Daca cineva lucreaza - lasa-l sa lucreze!
Daca Adam si Eva ar fi fost chinezi, am fi înca în paradis deoarece ei ar fi ignorat marul si ar fi mâncat sarpele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)