luni, 20 martie 2017

PRESCURA

Dacă aş fi un bob de grâu, aş aştepta cuminte 
Ca să mă coc, răbdând smerit în arşiţa fierbinte.… 
Apoi, legat cu fraţi de-ai mei, la moară de m-ar duce 
De pietre m-aş lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce. 
Când m-aş vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorinţa:
Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurăriţa.
Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,
O, Doamne, ce frumos aş creşte, s’ajung la Liturghie!
Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,
M-aş preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.
Şi dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne:
Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu