Ai plecat goala

ai plecat goală
de mine
te-ai ascuns dar eu
voi răsuci de nasturii gîndurilor
pînă cînd se va deschide paltonul
de aer
al locului în care te afli
și atunci pielea mea cu oasele ei nu vor mai
catadicsi să te dezvelească
de viitor

poemul acesta e fix
ca un cîine
cu nările încă lătrînd la splendoarea parfumului tău
el umblă cu labele telepate
pe urma tristeților și părerii
de rău rămase cum
norii vineți și gălăgioși
în urma durerii în urma
plecării

te va găsi

în interiorul meu se va deschide o fantă prin care mă voi teleporta în tine vei vedea materia deschizîndu-și atomii în dreptul nedumeririi tale vei simți cum ochii mei de fapt te înțeleg și te cutreieră pînă la magmă

oh cum de ai crezut c-am să te las
să pleci chiar așa
în pielea visului meu
dezbrăcată

Nu stiu cine a scris-o... dar mi-a placut si am impartit cu voi.