Muzica inimii....

Pur si simplu iubesc muzica. Imi vindec sufletul cu ea. Seara, cind toate scenariile lumii tac, imi place sa ma relaxez pe ritmurile muzicii. Ce iubesc mai mult? Stiu si eu…Si rhytm and blues, si jazz, si rock alternativ, si Bach, si Vivaldi, si rock gothic, si Ileana Sararoiu, si Maria Tanase, si… muzica sufletului meu, uneori. Un "preludiu si fuga” lui Bach reprezinta, poate, lucrul cel mai apropiat de perfectiune pe care il putem concepe pe pamant. Ca sa nu mai spun de Vivaldi… Si ma intreb cum ar fi fost daca Bethoveen ar fi fost lenes sau deprimat, sau nepasator, sau daca pur si simplu nu ar fi considerat ca merita sa scrie si si-ar fi vazut de boala lui….. Am vazut filmul “Thake the lead” cu marele Banderas de citeva ori. E bestial! Cred ca daca m-ar face un barbat sa dansez ca in acel film… i-as pune inima la picioare. Suna copilaresc, nu?
Dar cum pot eu sa-i spun unei prietene cat de tare imi place sa dansez daca ea nu poate? E o fata incredibila. Medicii i-au dat un an de trait si ea s-a incapatanat sa traiasca 25. Si inca nu se da batuta. Atata frumos in sufletul ei mai rar! Un om simplu, dar complex, in acelasi timp, un copil, un intelept, un OM. Nu stiu cum isi accepta ea conditia... Cred ca e al naibii de puternica! De-asta ma uit cu admiratie la ea.
Eu imi aduc aminte de mine... In ziua in care am aflat ca sunt bolnava, am pus timpul intre paranteze si am pornit intr-o batalie al carei invingator inca nu il cunosc. Va marturisesc ca am trecut prin fel de fel de trairi. Voiam sa apuc sa-i multumesc Domnului pentru fiecare rasarit de soare pe care imi este ingaduit sa-l mai vad. Ma credeam puternica dar in fata bolii m-am descoperit vulnerabila, deloc curajoasa, depresiva si obosita sa lupt. Am avut senzatia ca, în mod paradoxal, chimia medicamentelor lucra in defavoarea mea. Nu frica de moarte m-a facut haotica si depasita, ci faptul ca urma sa traiesc o incercare grea, pe care nu am dorit-o si pe care nu o doresc. Atunci cand te consideri condamnat de boala, cand plangi de unul singur in tacere si mai ales cand totul te doare… curajul este ceva extrem de abstract. Si totusi fata asta mi-a dovedit ca viata asta merita traita pentru ca ea se uita in ochii tai ca si cum ti-ar spune: "Va fi bine!". Drept este ca prietenul care ne stimuleaza sa ne descoperim si sa manifestam comorile tainice din noi este de neinlocuit. Asa e ea! Si sper sa considere in continuare ca merit sa stau langa inima ei.
Poate vi se pare o poveste trista, insa doar miscand in noi sentimentul compasiunii fata de semenii nostri, putem deveni mai buni. Altfel… sfarsim aroganti si cinici.