Dor

- Dvs.sunteți?
- ... Posibil...
- De la tv, zic... Dvs. sunteți, este?
- Sunt... Dar acum nu mai sunt...
- Am citit și tot nu-mi vine să cred... Mergeți la...?
- Am fost deja. Dvs.?
- Merg imediat, dar mai stau un pic...
- De ce mai stați? Nu v-ați hotărât încă?
- Mai stau ca să privesc lumea care trece. Încerc să ghicesc care e român... E jocul meu de fiecare dată. Asta dacă e vreme frumoasă... Și acum e.
- Și cum faceți?
- Mă uit la oameni de cum coboară pasarela aia...O vedeți?
- O văd. E destul de departe, după ce vă dați seama dacă ar putea fi români?
- După mers, așa, mai adus de spate cu capul în jos... Nu ca belgienii care râd la toată lumea și salută...
- ...ca la noi la țară...
- Ați observat și dvs.?
- Da...
- Și hainele, doamnă. Noi tot numai haine și pantofi de culoare închisă cumpărăm...
- ...ca să meargă la orice...
- Exact! Ei pun culori tari pe ei, chiar și bătrânele. Și când e soare afară toți ies în parcuri, unul nu stă în casă.
- Și ziceți că dacă vedeți pe pasarelă un om cu haine închise la culoare și privirea în pământ îl suspectați imediat că e român?
- Ăsta ar fi un prim indiciu. Apoi mă uit dacă o ia pe aici, pe aleea care duce spre secție și dacă se caută de acte.
- Păi, așa e simplu, așa pot și eu. Dacă vedeți buletin sau pașaport românesc, e clar...
- Nu e numai asta, doamnă. De la distanța asta le văd ochii, le văd privirea. Eu după asta îmi dau seama cine e român și cine nu-i.
- Și cum e privirea de român?
- Neliniștită. Le joacă ochii în cap stânga-dreapta rapid, caută mereu ceva, dar mereu pe jos...
- Știți că în țară cineva scria la un moment dat pe ziduri "Privește cerul"...
- Da? Deci au mai observat și alții, asta e bine, doamnă...e bine că ne dăm seama...
- De ce v-ați întristat?
- Nu... Nu sunt trist... Mă gândeam așa că n-am mai fost în țară de vreo... 12 ani...
- Păi, de ce nu mergeți?
- Nu mai am la ce, doamnă. Părinții au murit, un frate e in Italia, sor'mea e și ea aici cu toată familia ei. În țară nu mai avem decât... morminte.
- ...
- Hai, că v-am necăjit și pe dvs. și acum aveți și dvs. privire de român.
- Cum adică? Dar eu ce privire am?
- Acum, că v-ați și încruntat un pic, e de româncă get-beget dar când v-ați apropiat nu eram așa de sigur...
- Dar am geacă neagră, pantofi negri, cum adică nu erați sigur?
- Da, dar mergeați așa, cam cu capul în nori și zâmbind... V-ați oprit și ați făcut fotografii la rațe, este?
- Da...
- Am zis că sunteți un pic prea... liniștită ca să fiți româncă. Dar pe urmă v-ați căutat în geantă și am zis "Hopa, stai că poate-i de-a noastră!"
- Am căutat buletinul, așa e...
- Aici, pe la mijlocul aleii, este?
- Da...
- Ei, atunci v-am văzut mai bine fața, așa dintr-o parte, nasul, obrajii... Și v-am recunoscut.
- După nas?
- După tot profilul așa, că v-am văzut de mai multe ori cum întrebați și ascultați politicienii, oamenii mari... Și tot nu-mi vine să cred că acuma stați cu mine pe bancă, aici...
- Păi, m-am oprit special lângă dvs....
- Serios? Dar de ce?
- Pentru că voiam să mai stau un pic să mă uit la oameni, să văd dacă recunosc care-i român...
- Și de ce v-ați pus lângă mine și n-ați mers lângă femeia aceea cu câinele?
- Așa mi-a venit... M-am uitat la dvs. și mi s-a părut că aveți... privire de român.
- ...
- ...
- Și dvs. vă e dor, este?
- Este!

Liege, 8 noiembrie 2019

Sanda Nicola

God is a woman...

Mama lor de alegeri!

Deci in aceasta seara bag 'divort', cum zic romanii. In seara asta, o persoana apropiata mie, de la care aveam mari pretentii datorita nivelului cultural foarte mare, mi-a spus ca va vota cu Dancila pentru ca ii este frica de Iohannis. Ba, mai mult, ca noi, astia din diaspora, nu ar trebui sa mai votam ca noi suntem in tari straine si nu prea stim ce e in tara. Nu mai avem niciun drept. Tradatori de neam, ca sa zic asa. Expresia mi-e cunoscuta deoarece ideea a mai fost vehiculata candva in cercul de oameni care se doreau a fi cu scaun la cap si in care ma invarteam si eu la acea ora. Daca m-as apuca sa scriu pe tema asta... mi-as aminti de injuraturile de la unul din fostele mele joburi. Iohannis calareste Romania. Dancila o ignora, dar se preface ca ii pasa intr-un mod sleampat, confuz, ingalat. Situatia bate spre dramatic. Unii alegatori par mai departe sclavii burtii pline si ai vorbei goale. Sunt vreo 2 milioane.
Credeti ca intamplator Brancusi, Enescu si altii au parasit Romania, nesuportand barfa si batjocura derizorie pe care contemporanii o teseau, invidia prosteasca, expresie a unei evidente impotente spirituale si, in general, partizanatul ideologic care desparte valoarea de non-valoare, dupa cum te pozitionezi fata de puternicii zilei?
Nu suntem departe de perioadele alea de "glorie". Romania trebuie sa aleaga intre un bou si o belea. Intre doi prosti. Nu imi schimba nimeni parerea asta. Petiti cu o punga cu alimente si dusi cu presul promisiunilor desarte, romanii gireaza pentru a n-a oara oameni compusi din corigente. Tragicomedia alegerilor readuce la putere tot mai puţine personalitati si tot mai multe personulitati. Aceste nulitati n-ar fi putut ajunge unde sunt daca nu i-ar fi crezut oamenii, daca nu le-ar fi luat de bune promisiunile, daca nu s-ar fi lasat pacaliti. Dacă nu i-ar fi votat. Cand aceasta persoana apropiata mie mi-a spus ca va vota cu Dancila, in mine a murit si ultima speranta ca aceasta tara isi va mai reveni. Nu ca Iohannis ar fi mai bun, sa ne intelegem. Dar Dancila? Ce mama zmeului pun astia in mancarea romanilor de ii prosteste? Care dracu' e acum raul cel mai mic din astia doi? Nu va obositi sa imi scrieti daca incercati sa ma convingeti ca "Dancila a avut un program bun!" ca stiu sa injur. De obicei nu o fac pentru ca imi place sa fiu o doamna. Dar ma dezbrac de caracter daca indrazneste vreunul sa imi scrie ca vita a avut discurs nu-s' de care. Vax albina.
"Tradatoarea" nu va mai vota. A intrat in colaps mental. Nu stiu ce e ala, dar am inventat termenul instantaneu. Mi se trage de la alegeri. Ce trebuie sa inteleaga unii este ca viata dincolo de granitele tarii nu e roza si nu vine la pachet cu caini si covrigi. Vine cu provocari, esecuri, dar si realizari care te vor transforma. Plecarea peste hotare in cautarea unui trai mai bun atrage dupa sine multe invidii, incertitudini, provocari si experiente mai mult sau mai putin placute. Aici a fi politicos nu e un semn de slabiciune sau de nejustificat exces de zel. In UK, oamenii sunt politicosi, reci dar politicosi. Am plecat din Romania acum ceva ani, dar am avut destul de des discutia cu „Oare nu ar fi mai bine totusi sa ne intoarcem acasa?” Am plecat de nevoie, am avut o viata medie si in Romania asa cum avem si aici. Intre timp, au trecut anii si nu am fost niciodată mai departe de a fi pregatite sa ne intoarcem acasa asa cum era planul initial. Din punct de vedere emotional, niciuna din noi nu e capabila sa renunte complet la Romania. Cred ca avem sindromul Stockholm sau naiba stie cum s-o numi. Vrem sa ne implicam civic. Ne pasa de atatea lucruri din Romania. Am fi vrut sa construim ceva acolo si sa ajutam, insa prețul perceput este foarte mare. Stresul si nesiguranța caracteristice traiului romanesc la fel. Lupta zilnica cu abuzul si nedreptatea ma obosesc si ma fac sa cedez. Si la ce bun? Oricum suntem considerati de cei din tara tradatori si alte cele. Sa ma intorc sa il am din nou presedinte pe Iohannis? Sau pe Dancila? Niste muste pe parbrizul vietii romanesti.
Notati niste abtineri in seara asta. Toate injuraturile neaose au existat, insa degetele au refuzat sa le scrie. Deocamdata...

Exact asa

Nu încerca să demonstrezi ceva cuiva. Fiecare rămâne cu propria opinie. Oricum interlocutorul tău nu te va înțelege pentru că el a trăit alte experiențe.

Incearca...

Fă-te țărm, mă fac eu mare si să vezi îmbrățișare...

Libertango - 40 FINGERS (Official Amazing Video)

Antonio Vivaldi - Estate (Storm) - 40 FINGERS. Simply amazing

Voltaj - Las tot (Official Video)

Votul si integritatea omului

Sunt unul dintre cei care care au stat ore in sir la coada ca sa voteze. Nu inteleg ce este greu in a va asuma ca fiecare popor are conducatorii pe care ii merita? Voi aveti timp sa turnati in scris toate frustrarile personale care nici macar nu au legatura cu politica.. Ati prins prilejul sa varsati ura din voi si sa le dati ... diverse, amicilor vostri cu alte opinii politice. E ura pe care nu puteti sa o gestionati in nici o relatie pe care o dezvoltati, pentru ca nu va cautati destul in interior. De ce dati vina pe politica? Nu mai vorbiti despre milioanele cu care acesti oameni (alesi, sa nu uitam), intra si ies de la puscarie. Daca fura, fura pentru ca e alegerea lor si pentru ca le permitem. Punct. Sunt oglinda noastra fidela! Integritatea este ceva ce iese in mod natural la suprafata. Unui om integru nu ii trebuie legi si mai stiu eu ce tip de justitie. Un om integru, ramane integru si fara legi scrise, un hot va fura tinand legea in mana. Nu mai cereti sisteme curate, ca astea nu exista fara oameni curati. Ce credeti ca rezolvati, injurand, bucurandu-va cu nesat pentru necazul altora? Foarte bine ca plateste cel care a furat si care a fost arogant! Dar ati crezut in sinea voastra vreodata, ca nu o va face? Probabil da. Voi credeti ca un proces, catusele si gratiile sunt singurele forme de plata! Nu mai ganditi atat de mic! Nu e asa; sunt multiple forme si vin de mai departe decat noi toti la un loc. E o forta care le echilibreaza pe toate. Votul este important, dar e o pacaleala, o simpla fantezie. Vrem o schimbare! Dar oare suntem pregatiti pentru ea? Oare cream noi cadrul potrivit pentru ceva mai bun?

James Arthur - Promise (Lyrics/Unreleased song)

Aţi introdus tirania mediocrităţilor patente cari au căzut ca lăcustele pe spinarea judeţelor

Atat de actual:
”Apostoli ai unui liberalism înşelător, aţi falsificat simţul naţiunei prin promisiuni irealizabile, considerând negreşit că a promite e nobil, dar a-şi ţine cuvântul e burghez. Patrioţi făţarnici, v-aţi prefăcut că vărsaţi lacrime pe nenorocirile poporului şi, îndată ce aţi ajuns la guvern, cea dentâi grije a voastră a fost de-a arunca sorţii pe cămaşa lui şi de a vă împărţi funcţiunile şi grasele sinecure, căci niciodată nu v-aţi gândit decât la satisfacerea poftelor voastre nesăţioase. Aţi întreit dările săteanului, l-aţi executat cu dorobanţul şi i-aţi vândut cenuşa din vatră, l-aţi bătut şi torturat prin subprefecţii şi agenţii voştri şi astăzi pozaţi în apărătorul lui(;).
Aroganţi în cuvinte, când a fost vorba de fapte aţi îngenuncheat înaintea străinului şi i-aţi oferit faţa fără să vă gândiţi că palma aplicată pe dânsa o resimţea ţara pe obrazul ei. Cu gura plină de principie mari, n-aţi neglijat niciodată micele voastre interese şi, de(;) ani, prezentaţi ţărei spectacolul scandalos ce-l vedem în istoria popoarelor numai în timpuri de decadenţă; îmbuibaţi însă nesatisfăcuţi, vă certaţi unii pe alţii, vă acuzaţi între voi de imoralitate, vă aruncaţi în faţă epitetele de cumularzi şi concesionari – toate acestea în ochii naţiunei uimită de atâtea turpitudini! Aţi comis păcatul neiertat de care istoria vă va cere compt sever: acela de a fi zdruncinat cu desăvârşire sentimentul onestităţii între cetăţeni.
Ah! răspunderea vă este teribilă, căci o naţiune coruptă este o naţiune pierdută. Lumea v-a văzut cu mirare transformându-vă de azi pe mâine în milionari, fără să poată a-şi explica secretul acestei extraordinare schimbări. Cetăţeanul onest şi-a zis atunci cu descurajare că secretul avuţiei nu e în muncă, ci aiurea: îndoiala s-a introdus în sufletul lui, dezgustat, el a repeţit cuvântul lui Catone: Virtutea e o ficţiune. Exemplul pornind de la cap, contagiunea s-a lăţit, cangrena a coprins parte din corpul social, şi astăzi ameninţă să prăvălească naţiunea în prăpastie. Vă trebuie satirici ca Juvenal şi ca Barbier spre a vă descrie, cu vii culori, opera voastră, de care singuri vă spăimântaţi. Aţi batjocorit întotdeauna libertăţile publice, cari sunt patrimoniul poporului, iar nu al vostru, căci aţi introdus tirania mediocrităţilor patente, aţi înfiinţat o sumă de satrapi în miniatură, cari au căzut ca lăcustele pe spinarea judeţelor, spre a le exploata şi jefui.
Aceia din voi cari au rămas oneşti au devenit complicii lor, căci n-au avut niciodată destul curaj patriotic spre a-i denunţa naţiunii indignate. Acum vă uitaţi fără voie în urma drumului parcurs şi, ca femeia lui Loth, rămâneţi împietriţi de groază.
Vă întrebaţi singuri fără să vă gândiţi că întrebarea ce vă faceţi este condemnaţiunea voastră: «Dreptatea este ea oare bine aşezată pe puternice temelii? În loc de a-i aşterne «puternicele temelii» de cari vorbiţi aţi voit să-i clădiţi un edificiu pe nisip, spre a o lăsa în voia vânturilor.''

Mihai Eminescu, in ziarul Timpul, 1 decembrie 1882

Religia

Cateva persoane au pornit un argument aprins tema principala fiind Dumnezeu si celelalte diferite religii. Oricat de mult au incercat, tot nu au reusit sa fie de acord unul cu celalalt. Astfel, acestia au mers la Buddha pentru a afla ce inseamna cu adevarat Dumnezeu.
Buddha le-a cerut acestora sa-i aduca patru persoane nevazatoare si patru elefanti. Acestia au facut intocmai. Buddha le-a cerut persoanelor nevazatoare sa afle cum “arata” elefantul.

Primul orb a atins piciorul elefantului si le-a spus ca arata ca un stalp. Cel de-al doilea a atins burta elefantului si a spus ca elefantul este un perete. Cel de-al treilea om i-a atins urechea si a spus ca aceasta este o bucata de panza. Cel de-al patrulea om a apucat elefantul de coada si le-a spus ca este o franghie. Astfel, intre cei patru a izbucnit un razboi de argumente cu privire la modul in care arata elefantul.
Buddha i-a intrebat pe ceilalti patru “Fiecare dintre cei patru a atins elefantul, dar fiecare dintre ei ofera o descriere diferita a acestuia. Cine are dreptate?”.

Poate

Intr-o buna zi calul unui fermier a fugit din gospodaria sa. La aflarea vestii, vecinii au venit in vizita. “Ce ghinion!”, i-au spus acestia cu simpatie.
“Poate.”, a raspuns fermierul.
In dimineata urmatoare, calul s-a intors, aducand cu el alti trei cai salbatici. “Minunat!”, au exclamat vecinii.
“Poate.”, a raspuns fermierul.
Ziua urmatoare, fiul sau si-a rupt piciorul in incercarea sa de a calari unul dintre caii salbatici. Vecinii au aparut din nou pentru a-si arata simpatia fata de fiul fermierului.
“Poate.”, a raspuns fermierul.
Urmatoarea zi, in sat au aparut oficialii militari pentru a-i chema pe tineri in armata. Vazandu-i piciorul rupt, fiul fermierului a fost lasat acasa. Vecinii iar si-au aratat fericirea pentru modul in care au decurs lucrurile.
“Poate.”, a raspuns fermierul.

Menirea spirituala a celor 12 semne zodiacale

Într-o bună dimineaţă, Dumnezeu şi-a privit cei 12 copii întrebându-se ce le mai lipseşte. Deodată dorinţa de a-i înzestra cu voinţă omenească I-a luminat faţa. Unul câte unul, fii au păşit pentru a-şi primi darul divin:

„Ţie Berbecule, îţi hărăzesc prima mea sămânţă pe care o poţi sădi cu onoare. Pentru fiecare sămânţă care va rodi, încă un milion va rodi în mâna ta. Tu nu vei avea timp să vezi crescând nici una dintre acestea pentru că tot ce însămânţezi va rodi cu prisosinţă. Tu vei fi primul care va sădi în mintea umană Ideea Mea. Dar nu este datoria ta să hrăneşti Ideea. Viaţa ta este acţiune şi sigurul tău scop este să-l faci conştient pe om de Creaţia Mea. Celui care îşi îndeplineşte menirea îi dăruiesc virtutea respectului de sine. Tăcut, Berbecul a păşit spre locul său.

„Pe tine, Taurule, te înzestrez cu puterea de a preface sămânţa în substanţă. Munca ta este măreaţă şi are nevoie de răbdare. Tu trebuie să împlineşti tot ce a fost început, altfel seminţele vor fi risipite în vânt. Nu te vei îndoi niciodată de puterea ta, nu-ţi vei schimba gândul la mijlocul drumului şi nu vei depinde de alţii pentru a-ţi desăvârşi opera. Îţi ofer tăria, foloseşte-o înţelept! Şi Taurul reveni supus la locul său.

„Ţie, Geamănule, îţi sunt sortite întrebările fără răspuns, ca să poţi arăta tuturor ceea ce vede şi simte omul în jurul său. Tu nu vei şti niciodată de ce acesta vorbeşte sau ascultă, dar în căutarea înţelesurilor adânci ale lumii vei afla darul Meu: cunoaşterea. Iar Geamănul, îngândurat, plecă.

„Pe tine, Racule, te investesc cu datoria de a-ţi învăţa semenii ce este emoţia. Tu vei stârni râsul sau lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea şi vor gândi le va trezi mulţumire şi bucurie sufletească. Pentru aceasta primeşte în dar familia pe care tu o poţi înmulţi. Şi Racul se retrase timid.

„Tu, Leule, ai menirea să arăţi întregii lumi creaţia Mea plină de strălucire. Dar să te îngrijeşti de mândria ta şi întotdeauna să îţi dai seama că este opera Mea, iar Creatorul este unic. Dacă vei uita aceasta, oamenii te vor dispreţui. Tu vei îndeplini totul cu ardoare şi orice vei face va fi spre binele tuturor. Pentru aceasta ai nevoie de nobleţea cu care te înzestrez. Leul păşi maiestuos spre locul său.

„Ţie Fecioară, îţi este dat să cercetezi tot ceea ce omul a făurit în lumea pe care I-am dăruit-o. Tu vei scruta pătrunzătoare drumurile sale şi-l vei preveni când greşeşte. Astfel, creaţia poate atinge desăvârşirea prin tine. Pentru aceasta vei primi puritatea gândirii. Fecioara plecă privind atent în jurul său.

„Tu, Balanţă, ai misiunea de a-l ajuta pe om să fie conştient de îndatoririle sale faţă de ceilalţi. Aşa, el poate învăţa să trăiască sentimentul fraternităţii şi va căpăta deprinderea de a descoperi faţa ascunsă a acţiunilor sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru strădania ta infinită de a readuce semenilor ordinea şi calmul, îţi voi dărui dragoste. Şi Balanţa se retrase umilă spre locul său.

„Tu, Scorpionule, ai o însărcinare foarte dificilă. Vei avea iscusinţa să pătrunzi minţile oamenilor, dar nu îţi va fi permis să vorbeşti despre ceea ce înveţi. De multe ori vei fi cuprins de amărăciune datorită celor pe care le descoperi. Aceasta te va apropia însă de Mine şi nu vei uita niciodată că acolo unde nu sunt Eu va fi doar pervertirea Ideii Mele… Tu vei vedea atât de mulţi oameni trăind asemeni animalelor şi vei lupta atât de mult cu instinctele lor, încât uneori vei păşi alături de cale. Totuşi, mai devreme sau mai târziu, te vei reîntoarce la Mine şi de aceea primeşte supremul dar al hotărârii. Scorpionul păşi ferm spre locul său.

„Săgetătorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni să râdă, căci atunci când înţeleg greşit Ideea Mea devin posaci. Umorul tău le va reda speranţa şi astfel îşi vor întoarce privirea spre Mine. Vei trece prin multe încercări şi în fiecare existenţă vei cunoaşte neastâmpărul. Îţi hărăzesc darul infinitei abundenţe pe care o vei răspândi pretutindeni, iradiind lumină. Săgetătorul se retrase jovial la locul său.

„De la tine, Capricornule, vreau străduinţă şi sudoarea frunţii, pentru că tu ai menirea de a-i învăţa pe oameni să muncească. Misiunea ta nu este uşoară, căci vei purta toată truda oamenilor pe umerii tăi. Însă pentru jugul poverilor tale eu îţi dăruiesc întreaga responsabilitate a omului. Iar Capricornul plecă devotat spre locul său.

„Tu, Vărsătorule, eşti vizionarul omenirii, privirea ta desluşeşte toate posibilităţile glorioase. Vei trăi însă durerea singurătăţii pentru că această viziune nu-ţi permite să personifici Dragostea Mea. Dar pentru a-i întoarce pe oameni către noile şanse primeşte darul libertăţii pentru a servi omenirea oricând va avea nevoie de tine. Vărsătorul păşi încrezător spre locul său.

„Tu, Peşte, ai cea mai grea misiune dintre toate. Îţi cer să ridici pe umerii tăi toată suferinţa omului. Lacrimile tale sunt menite să fie lacrimile Mele. Durerea aceasta este rodul înţelegerii greşite a Odei Mele, dar tu exişti, ca să-i aduci omului compasiunea. De aceea îţi hărăzesc darul cel mai de preţ: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Mă va înţelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul în care te vei apropia de oameni şi vei răspândi credinţa. Şi Peştele se retrase emoţionat la locul său.

Dumnezeu a spus: „ Fiecare dintre voi are o scânteie din Mine. Dar nu trebuie să luaţi partea drept întregul, să o nesocotiţi ori să o identificaţi cu Creatorul. Toţi 12 laolaltă sunteţi Unul. Creatorul însă este mai mult decât aceasta.

Cei 12 copii au pornit să-şi îndeplinească menirea. Însă cum fiecăruia îi părea darul celuilalt mai atrăgător s-au întors la Dumnezeu. El le-a spus: „Fiecare din voi a crezut că darurile celuilalt sunt mai preţioase. De aceea vă permit să le schimbaţi. Şi pentru o clipă fiecare copil s-a entuziasmat imaginându-şi toate posibilităţile noii sale misiuni.

Dar Dumnezeu a surâs şi a spus: vă veţi întoarce de multe ori la Mine să-Mi cereţi să vă eliberez de misiunea voastră şi de fiecare dată eu vă voi îndeplini dorinţa. Veţi trece prin nenumărate încarnări înainte de-a vă împlini misiunea iniţială pe care a-ţi primit-o de la Mine. Vă dăruiesc un timp nemăsurat pentru aceasta, dar numai când veţi duce la bun sfârşit menirea, voi veţi putea fi una cu Mine.

Adevărata umilință

"A fi umil nu înseamnă să te aservești sau să te lași călcat în picioare, să te simți inferior celorlalți. Adevărata umilință înseamnă a te înclina, nu în fața oamenilor, ci în fața Domnului, precum Iisus în grădina Ghetsimani care, cunoscând torturile ce le va suferi, se ruga: „Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești.” Nici noi nu trebuie să fim umili în fața oamenilor, ci numai în fața Domnului, punându-ne în slujba sa. Iar când vom trece prin niște încercări, nu trebuie să ne ridicăm împotriva Lui pentru a-i cere socoteală, pentru că în acceptare, în umilință, ne vom întări. Umilința este o înțelepciune ce ne îndrumă pe calea adevăratei puteri." 

Omraam Mikhaël Aďvanhov

Kovacs �� Shirley

Apă nemuritoare

Întrebat, în primii ani, cum îi apare în întuneric Dumnezeu, Francisc din Assisi a răspuns calm: „ca un pahar cu apă proaspătă, ca un pahar cu apă nemuritoare, mi-e sete, îl beau și-mi trece setea în veac. Nu există lucru mai simplu decât Dumnezeu, mai proaspăt, mai potrivit pentru buzele omului”.