Dor

- Dvs.sunteți?
- ... Posibil...
- De la tv, zic... Dvs. sunteți, este?
- Sunt... Dar acum nu mai sunt...
- Am citit și tot nu-mi vine să cred... Mergeți la...?
- Am fost deja. Dvs.?
- Merg imediat, dar mai stau un pic...
- De ce mai stați? Nu v-ați hotărât încă?
- Mai stau ca să privesc lumea care trece. Încerc să ghicesc care e român... E jocul meu de fiecare dată. Asta dacă e vreme frumoasă... Și acum e.
- Și cum faceți?
- Mă uit la oameni de cum coboară pasarela aia...O vedeți?
- O văd. E destul de departe, după ce vă dați seama dacă ar putea fi români?
- După mers, așa, mai adus de spate cu capul în jos... Nu ca belgienii care râd la toată lumea și salută...
- ...ca la noi la țară...
- Ați observat și dvs.?
- Da...
- Și hainele, doamnă. Noi tot numai haine și pantofi de culoare închisă cumpărăm...
- ...ca să meargă la orice...
- Exact! Ei pun culori tari pe ei, chiar și bătrânele. Și când e soare afară toți ies în parcuri, unul nu stă în casă.
- Și ziceți că dacă vedeți pe pasarelă un om cu haine închise la culoare și privirea în pământ îl suspectați imediat că e român?
- Ăsta ar fi un prim indiciu. Apoi mă uit dacă o ia pe aici, pe aleea care duce spre secție și dacă se caută de acte.
- Păi, așa e simplu, așa pot și eu. Dacă vedeți buletin sau pașaport românesc, e clar...
- Nu e numai asta, doamnă. De la distanța asta le văd ochii, le văd privirea. Eu după asta îmi dau seama cine e român și cine nu-i.
- Și cum e privirea de român?
- Neliniștită. Le joacă ochii în cap stânga-dreapta rapid, caută mereu ceva, dar mereu pe jos...
- Știți că în țară cineva scria la un moment dat pe ziduri "Privește cerul"...
- Da? Deci au mai observat și alții, asta e bine, doamnă...e bine că ne dăm seama...
- De ce v-ați întristat?
- Nu... Nu sunt trist... Mă gândeam așa că n-am mai fost în țară de vreo... 12 ani...
- Păi, de ce nu mergeți?
- Nu mai am la ce, doamnă. Părinții au murit, un frate e in Italia, sor'mea e și ea aici cu toată familia ei. În țară nu mai avem decât... morminte.
- ...
- Hai, că v-am necăjit și pe dvs. și acum aveți și dvs. privire de român.
- Cum adică? Dar eu ce privire am?
- Acum, că v-ați și încruntat un pic, e de româncă get-beget dar când v-ați apropiat nu eram așa de sigur...
- Dar am geacă neagră, pantofi negri, cum adică nu erați sigur?
- Da, dar mergeați așa, cam cu capul în nori și zâmbind... V-ați oprit și ați făcut fotografii la rațe, este?
- Da...
- Am zis că sunteți un pic prea... liniștită ca să fiți româncă. Dar pe urmă v-ați căutat în geantă și am zis "Hopa, stai că poate-i de-a noastră!"
- Am căutat buletinul, așa e...
- Aici, pe la mijlocul aleii, este?
- Da...
- Ei, atunci v-am văzut mai bine fața, așa dintr-o parte, nasul, obrajii... Și v-am recunoscut.
- După nas?
- După tot profilul așa, că v-am văzut de mai multe ori cum întrebați și ascultați politicienii, oamenii mari... Și tot nu-mi vine să cred că acuma stați cu mine pe bancă, aici...
- Păi, m-am oprit special lângă dvs....
- Serios? Dar de ce?
- Pentru că voiam să mai stau un pic să mă uit la oameni, să văd dacă recunosc care-i român...
- Și de ce v-ați pus lângă mine și n-ați mers lângă femeia aceea cu câinele?
- Așa mi-a venit... M-am uitat la dvs. și mi s-a părut că aveți... privire de român.
- ...
- ...
- Și dvs. vă e dor, este?
- Este!

Liege, 8 noiembrie 2019

Sanda Nicola

God is a woman...

Mama lor de alegeri!

Deci in aceasta seara bag 'divort', cum zic romanii. In seara asta, o persoana apropiata mie, de la care aveam mari pretentii datorita nivelului cultural foarte mare, mi-a spus ca va vota cu Dancila pentru ca ii este frica de Iohannis. Ba, mai mult, ca noi, astia din diaspora, nu ar trebui sa mai votam ca noi suntem in tari straine si nu prea stim ce e in tara. Nu mai avem niciun drept. Tradatori de neam, ca sa zic asa. Expresia mi-e cunoscuta deoarece ideea a mai fost vehiculata candva in cercul de oameni care se doreau a fi cu scaun la cap si in care ma invarteam si eu la acea ora. Daca m-as apuca sa scriu pe tema asta... mi-as aminti de injuraturile de la unul din fostele mele joburi. Iohannis calareste Romania. Dancila o ignora, dar se preface ca ii pasa intr-un mod sleampat, confuz, ingalat. Situatia bate spre dramatic. Unii alegatori par mai departe sclavii burtii pline si ai vorbei goale. Sunt vreo 2 milioane.
Credeti ca intamplator Brancusi, Enescu si altii au parasit Romania, nesuportand barfa si batjocura derizorie pe care contemporanii o teseau, invidia prosteasca, expresie a unei evidente impotente spirituale si, in general, partizanatul ideologic care desparte valoarea de non-valoare, dupa cum te pozitionezi fata de puternicii zilei?
Nu suntem departe de perioadele alea de "glorie". Romania trebuie sa aleaga intre un bou si o belea. Intre doi prosti. Nu imi schimba nimeni parerea asta. Petiti cu o punga cu alimente si dusi cu presul promisiunilor desarte, romanii gireaza pentru a n-a oara oameni compusi din corigente. Tragicomedia alegerilor readuce la putere tot mai puţine personalitati si tot mai multe personulitati. Aceste nulitati n-ar fi putut ajunge unde sunt daca nu i-ar fi crezut oamenii, daca nu le-ar fi luat de bune promisiunile, daca nu s-ar fi lasat pacaliti. Dacă nu i-ar fi votat. Cand aceasta persoana apropiata mie mi-a spus ca va vota cu Dancila, in mine a murit si ultima speranta ca aceasta tara isi va mai reveni. Nu ca Iohannis ar fi mai bun, sa ne intelegem. Dar Dancila? Ce mama zmeului pun astia in mancarea romanilor de ii prosteste? Care dracu' e acum raul cel mai mic din astia doi? Nu va obositi sa imi scrieti daca incercati sa ma convingeti ca "Dancila a avut un program bun!" ca stiu sa injur. De obicei nu o fac pentru ca imi place sa fiu o doamna. Dar ma dezbrac de caracter daca indrazneste vreunul sa imi scrie ca vita a avut discurs nu-s' de care. Vax albina.
"Tradatoarea" nu va mai vota. A intrat in colaps mental. Nu stiu ce e ala, dar am inventat termenul instantaneu. Mi se trage de la alegeri. Ce trebuie sa inteleaga unii este ca viata dincolo de granitele tarii nu e roza si nu vine la pachet cu caini si covrigi. Vine cu provocari, esecuri, dar si realizari care te vor transforma. Plecarea peste hotare in cautarea unui trai mai bun atrage dupa sine multe invidii, incertitudini, provocari si experiente mai mult sau mai putin placute. Aici a fi politicos nu e un semn de slabiciune sau de nejustificat exces de zel. In UK, oamenii sunt politicosi, reci dar politicosi. Am plecat din Romania acum ceva ani, dar am avut destul de des discutia cu „Oare nu ar fi mai bine totusi sa ne intoarcem acasa?” Am plecat de nevoie, am avut o viata medie si in Romania asa cum avem si aici. Intre timp, au trecut anii si nu am fost niciodată mai departe de a fi pregatite sa ne intoarcem acasa asa cum era planul initial. Din punct de vedere emotional, niciuna din noi nu e capabila sa renunte complet la Romania. Cred ca avem sindromul Stockholm sau naiba stie cum s-o numi. Vrem sa ne implicam civic. Ne pasa de atatea lucruri din Romania. Am fi vrut sa construim ceva acolo si sa ajutam, insa prețul perceput este foarte mare. Stresul si nesiguranța caracteristice traiului romanesc la fel. Lupta zilnica cu abuzul si nedreptatea ma obosesc si ma fac sa cedez. Si la ce bun? Oricum suntem considerati de cei din tara tradatori si alte cele. Sa ma intorc sa il am din nou presedinte pe Iohannis? Sau pe Dancila? Niste muste pe parbrizul vietii romanesti.
Notati niste abtineri in seara asta. Toate injuraturile neaose au existat, insa degetele au refuzat sa le scrie. Deocamdata...