Noapte buna!

Indiferent cât de întuneric v-ar fi în suflet, nu daţi foc viselor voastre pentru a-l lumina. Mai bine le împliniţi și astfel îl veţi face să strălucească de fericire... Noapte buna!

Ufaaa...

Au fost momente în viaţă cînd mi-am dorit să fiu singură şi pentru fiecare moment de singurătate am ales un bărbat carnivor şi fese tari, un bărbat ca un semn fatal de circulaţie sexuală... Sunt bărbaţi cu care te poti pierde în iubire... dar sunt şi masculi de unică folosinţă... Îmi amintesc cum unul mi-a promis mincinos marea şi luna şi toate nisipurile ţărmurilor, dar nu mi-a dăruit, pînă la urmă, nici un cotlon de lume, de viaţă, nici o floare, nici un mărţişor... Iubirea este uneori dureroasă, dar se pare că tocmai această suferinţă ne transformă şi ne ajută să evoluăm, să accedem la alte niveluri spirituale.

"Goagal" nu ma ajuta!

Barbatul, in viziunea unora trebuie sa fie bun, tandru, viril, delicat, frumos, priceput si instarit. Dar daca dam un "search" pe google cu toate aceste cuvinte cheie obtinem doar "No results, sorry". De ce oare? Am incercat si cu femeia buna, frumoasa, harnica, fidela, sexy, gospodina, culta si apta de sex 24 de ore din 24 si am obtinut acelasi rezultat. Sa mai caut?

Orgasmul la romani

Orgasmul e lucru greu, nenicule.... E cu schepsis si nu se mai da cu buletinul... Naspa!

Barbatii....

Barbatii sunt precum pantofii: 

cei care iti plac, te costa...- foarte putini merita pastrati mai mult de un sezon...- daca nu ii iei potriviti, s-ar putea sa te bata ...- cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag nu vor sa intre......- oricat le-ai vorbi, nu devin mai maleabili....- unul singur nu e de ajuns decat pentru cenusarese...- unii merita lasati la usa...- lumea te judeca in functie de ei...- alte femei te invidiaza pentru ai tai, iar tu invidiezi alte femei pentru ai lor...- cei sireti trebuie legati...- si ca o regula de aur: toţi trebuie calcati in picioare !!!

Miracolele...

"Sunt doua feluri de a-ti trai viata...unul - de a crede ca nu exista miracole..altul - de a crede ca totul este un miracol.."
(Albert Einstein)

Haihui cu gandul...

Si apele se-ntorc… Le poarta indarat si vantul de la nord si vantul de la sud… Hai sa vanam cuvinte si sa le dam in vant! Vom darui probabil eterna armonie…. Si vom avea taria sa povestim cu ele si despre Picasso si despre firescul de-a trai in lumea ce ne napadeste cu bazdaci… si nu ne va durea cand cerul ramane rece desi e plin de stele… 
Daca veti castiga la Loto, ma luati si pe mine pe coclauri? Mi-e dor de o haladuiala... 

Furtunile sunt "glorii" trecătoare... dar cele interioare răscolesc în noi fiecare cotlon al sufletului. Între două fulgere, două tunete şi ploaie multă, rece, cotropitoare, găsim uneori puterea de a merge mai departe, deşi lacrimi de cristal se scurg încetişor pe obraji. Cînd se porneşte furtuna cred că suntem cel mai aproape de noi... Suntem neliniştiţi... Cu inima acceptăm provocarea, cu oasele batem la poarta înfumurării, cu plămînii sorbim veninul întunericului din noi... mirosurile din adîncuri ne dilată nările, iar sarea din ocna nopţilor de iarnă ne cotropeşte sîngele... Urechea se face scoică şi culege din splendoarea de sunete venite din matca sălbaticei mări... Oare de ce totuşi imi este teamă de mare?

Limba diavolilor

Odată, un preot a întâlnit pe câmp un ţăran care înjura foarte urât. Preotul îi zise: „Prietene, vii din iad?“. Omul nu a înţeles aceste cuvinte şi a cerut preotului să-i explice. Preotul i-a zis: „Când aud pe cineva vorbind franţuzeşte ştiu că vine din Franţa, când aud pe cineva vorbind nemţeşte mă gândesc că vine din Germania, iar când aud pe cineva vorbind italieneşte cred că vine din Italia şi aşa mai departe. Tot astfel când cineva înjură, trag concluzia că vine din iad, pentru că vorbeşte limba diavolilor“.

Am senzatia ca daca nu o sa evadez astazi, acum, n-o s-o fac niciodata! Niciodata n-o sa fiu pregatita. O sa ramin doar monitoare si tastaturi...Visuri in vuietul vremii se sparg de eternitati pierdute... Fuck... 

Cine esti tu?

O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-o dată ea a auzit o voce:

“Cine ești?”, a fost întrebată.

“Sunt soția primarului”, a răspuns ea

“Nu te-am întrebat a cui soție ești, ci cine ești tu”

“Sunt mamă a patru copii”

“Nu te-am întrebat a cui mamă ești, ci cine ești tu”

“Sunt învățătoare”

“Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine ești tu”.

Și dialogul a continuat în același fel. Orice ar fi spus femeia, cuvintele ei nu păreau să răspundă la întrebarea “Cine ești tu?”.

 “Sunt creștină”

“Nu te-am întrebat ce religie ai, ci cine ești tu”

“Sunt cea care a ajutat oamenii sărmani”

“Nu te-am întrebat ce-ai făcut, ci cine ești tu”.

 Neștiind să răspundă, ea a fost trimisă înapoi și astfel a decis să afle cine este. Din acel moment întreaga ei viață s-a schimbat.

Povestea de mai sus este o parabolă și poate avea orice semnificație pe care alegi tu să i-o dai. Dincolo de aparentele conotații religioase sau morale, ea este mai mult decât atât. În mod conștient sau inconștient toți căutăm să aflăm cine suntem , iar prin asta căutăm un sens, o direcție sau un scop în tot ceea ce facem. Răspunsul la această întrebare nu este rațional sau intuitiv, nu este simplu sau complex, nu este unanim valabil sau gata să apară în urma citirii unui simplu articol de pe internet. El se află bine ascuns în adâncul tău. Pentru a pătrunde acolo este important să dai jos, asemenea babei Dochia, haină cu haină, și să te dezbrăci de tot ceea ce crezi tu acum că ești, de toate acele lucruri pe care le confunzi cu tine.

Femeia...

Eu iubesc femeile pentru ceea ce reprezinta! Femeia este cea care a inspirat poetii si care a indicat paleta de culori pictorilor de renume. Consider ca toate femeile triumfa prin generozitate si profunzime. Cred ca suntem frumoase foc cand părem fragile si ingrijorate pentru prajitura care nu creste suficient in cuptor sau cand suntem manjite, pe ici, pe colo cu faină, în locul scutului obisnuit de fond de ten. Dar voi nu vreti sa recunoasteti. Recomand filmul "Don Juan" cu Johnny Depp. 

Poezia e o femeie şi femeia e o poezie

Recită-i ceva celei de lângă tine, fă-o natural, ca şi cum ai săruta-o. Şi când irişii ochilor ei vor exploda ca două nove, când o să vezi sclipirile acelea la care nu prea ai fost atent până acum, o să înţelegi. O să accepţi adevărul despre poezie, nu ca o resemnare, doar ca o iubire.

Aplecându-mă în după-amieze,
îmi arunc capcanele triste înspre ochii tăi marini.

Acolo, în cea mai înaltă explozie, singurătatea mea
se întinde şi arde, braţele ei arată ca braţele unui om
aproape de înec.

Am trimis semnale roşii dincolo de ochii tăi absenţi,
care se unduiesc ca marea în apropierea unui far.

Reţii numai întunericul, femeia mea distantă,
şi din privirea ta, uneori, ţărmul temerii iese la lumină.

Aplecându-mă în după-amieze, îmi arunc capcanele triste
în valurile care se agită în ochii tăi marini.

Păsările ciugulesc primele stele
care luminează ca sufletul meu când te iubesc.

Noaptea galopează pe iapa sa întunecată,
aruncând o coamă albastră peste ţărm.

(Pablo Neruda, “Poemul VII” – “Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare”)

Tragi-comicul vietii si al votului

Emisiunile de stiri ale televiziunilor noastre numara cu sarg victimele accidentelor rutiere sau ale conflictelor iscate din pricini marunte. Este un soi de sado-masochism in acest demers mediatic, de parca Romania ar fi o poarta spre iad, unde poti ajunge in felurite chipuri, cele mai multe barbare. Pe ecrane apar grupuri de oameni revoltati, iritati, grosolani, gata sa sara la gatul cuiva, dar gasesc timp sa se uite si in aparatul cameramanului... Suntem un popor gures, aplecat spre betie si lacomie, cu un spirit grosolan si necioplit, porniti pe harta si cearta, incat de cele mai multe ori nu ne dam in laturi de a ne omora semenii, Cum am ajuns asa? In timp... Sta sa ploua politic astazi peste un popor gata oricand sa-si dea cu parerea despre orice, o mana de oameni care se pregatesc sa voteze. "Intotdeauna aceleasi cuvinte spun aceleasi minciuni. Si faptul ca oamenii se impaca cu asta, ca mania poporului n-a nimicit inca aceste momai de paie, este dovada ca oamenii nu acorda nici o importanta guvernului si ca se joaca, dar, chiar asa, se joaca cu o intreaga parte a vietii lor si a intereselor lor asa-zise vitale", spunea candva Albert Camus. Si nu e asa?





 

Eu m-am maturizat tirziu. In liceu ieseam pe maidan si jucam jocuri copilaresti. Nici pe baieti nu-i luam in serios... Cind eram in clasa a XII-a, totul despre maternitate in capul meu se reducea la spitalul judetean unde nasteau femeile. Dar intr-o zi, intr-o recreatie, in timp ce mincam pufuleti si eram toata numai fulgi de malai pe fata, maturitatea mi-a tras o palma peste ceafa: o colega mi-a spus ca e gravida si ca trebuie sa nasca imediat dupa vacanta. Am ramas ca trasnita... Eu nici macar nu stiam in ce consta un act sexual, darmite sa ramin gravida. Atunci mi-am insingerat genunchii in fata icoanelor, rugandu-ma sa nu mi se intample si mie. Apoi m-am refugiat in carti, considerandu-le prieteni de nadejde.

Sectanţii ELTA resping apa şi mănâncă doar hrană crudă..

ELTA numără 20.000 de membri, o comunitate despre care nu se ştie aproape nimic. Ion Dumitrescu, adversar declarat al lui Bivolaru, a impus „turmei” sale valori la fel de stranii. Nu fierb, nu prăjesc, nu coc, nu încălzesc niciun fel de mâncare. Bagă în gură numai alimente crude. Carnea este exclusă. Chiar şi ouăle le înghit crude. Nu se spală pe dinţi, iar igiena corporală e facultativă. Put a transpiraţie acră şi mahoarcă. Amintirea dinţilor e păstrată în găurile din gingiile veştede, după cum spun cei ce au încercat să facă reportaje acolo. Nu iau nici medicamente. În schimb, fumează şi propovăduiesc sexul fără ejaculare. Sunt peste 20.000 de adepţi români, se îmbracă numai în alb şi îşi spun cultul ELTA. Secta a fost iniţiată de un altfel de guru, Ion Dumitrescu, în 1990. Despre "rivalul” lui Bivolaru nu s-a scris aproape nimic până acum. Ţigara nu poate face rău unui corp care se alimentează doar natural", aşa consideră ei. Dimpotrivă, "unui organism sănătos ţigara nu face decât să-i amplifice această stare de sănătate", susțin eltiștii. Au şi o explicaţie pentru asta, însă logica acesteia nu poate fi înţeleasă decât de membrii asociaţiei. "În acest moment corpul are la bază carbonul, care se dovedeşte a avea o mare deficienţă: este moale, leneş, determină lenea, boala, decadenţa. Astfel, noi trebuie să ne folosim de un alt element, azotul, care se caracterizează prin curiozitate, dinamicitate. Acesta se găseşte în anumite substanţe denumite alcaloizi. Cele mai la îndemână sunt cofeina din cafea, nicotina din tutun, alte componente ce le găsim în Coca Cola şi în droguri (acestea sunt mai concentrate şi mai deosebite, de aceea se duce o luptă acerbă pentru interzicerea lor, pentru a nu se renunţa la carne)". Acest paragraf este preluat din Manualul de Alimentaţie- Elta Universitate, scris de Ion Dumitrescu, cel care a înfiinţat asociaţie. Deci, eltiştii consideră că drogurile sunt interzise nu pentru că ar fi substanţe toxice, care fac un rău deosebit corpului, ci pentru a face omenirea să consume carne, acest duşman de temut al corpului uman.  

Democratia trebuie sa insemne mult mai mult, decat doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manance la cina. (James Bovard)