O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-o dată ea a auzit o voce:
“Cine ești?”, a fost întrebată.
“Sunt soția primarului”, a răspuns ea
“Nu te-am întrebat a cui soție ești, ci cine ești tu”
“Sunt mamă a patru copii”
“Nu te-am întrebat a cui mamă ești, ci cine ești tu”
“Sunt învățătoare”
“Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine ești tu”.
Și dialogul a continuat în același fel. Orice ar fi spus femeia, cuvintele ei nu păreau să răspundă la întrebarea “Cine ești tu?”.
“Sunt creștină”
“Nu te-am întrebat ce religie ai, ci cine ești tu”
“Sunt cea care a ajutat oamenii sărmani”
“Nu te-am întrebat ce-ai făcut, ci cine ești tu”.
Neștiind să răspundă, ea a fost trimisă înapoi și astfel a decis să afle cine este. Din acel moment întreaga ei viață s-a schimbat.
Povestea de mai sus este o parabolă și poate avea orice semnificație pe care alegi tu să i-o dai. Dincolo de aparentele conotații religioase sau morale, ea este mai mult decât atât. În mod conștient sau inconștient toți căutăm să aflăm cine suntem , iar prin asta căutăm un sens, o direcție sau un scop în tot ceea ce facem. Răspunsul la această întrebare nu este rațional sau intuitiv, nu este simplu sau complex, nu este unanim valabil sau gata să apară în urma citirii unui simplu articol de pe internet. El se află bine ascuns în adâncul tău. Pentru a pătrunde acolo este important să dai jos, asemenea babei Dochia, haină cu haină, și să te dezbrăci de tot ceea ce crezi tu acum că ești, de toate acele lucruri pe care le confunzi cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu