VARVARA SI MEDICUL

(Cabinet medical. Medicul, cu o figura suferinda, toarna un praf oarecare, intr-un pahar cu apa si amesteca. Dupa cum se pipaie, il doare foarte tare, stomacul. Cineva bate la usa si, imediat, intra Varvara, o femeie de la tara, de vreo 70 de ani, cu o basma neagra pe cap si cu o papornita in mana.)

VARVARA (infipta): Buna ziua, dom' doctor!
MEDICUL (facand o schima de durere): Buna ziua...
VARVARA (vorbeste repede): Dom' doctor, sunt bolnava greu! Nu mai am nimic sanatos in mine! Ma doare si la lingurea, si la galci, si la ficati, si la junghietura, si la fiere, de inima rea, si la genunchi, tot, tot, tot ma doare! Am suferit si de branca, si de lingoare, si de naduf, si de tranci, ca astia de la oras! Venii la Sultana, nepoata-mea, de ma plansei la ea: Sultano, mor! „Cum sa mori? Du-te si dumneata la un doctor! - zice. Stii ca ai dreptate? - zic, si hai sa vin. Ca ma doare toate, parca sunt putreda pe dinauntru. Da' mai ales ma doare aici! Parca sta cineva cu un ac si-uite-asa, si-uite-asa ma-mpunge! O fi niscai pietre, domn doctor? (Il priveste interogativ pe medic.) Pietre la fiere?
MEDICUL: Se poate.
VARVARA: Asta e! Zic sa iau trei saptamani cate o ridiche neagra, s-o rad bine, s-o storc, sa beau in fiecare dimineata cate o cescuta, pe stomacu' gol! Nici in trei saptamani, pietrele se macina, ca trecute prin valtu' morii! Asa?
MEDICUL (chinuit de propria lui durere): Se poate.
VARVARA: Asta e! Da' vezi degetele astea, domn' doctor? Ia uite! Ia uite! S-au strambat de tot! Si incheieturile ma dor, de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. O fi reumatism, de-ala de stramba osu'?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Stiu eu cum sa scap de el. Pun zece lame in otet de mere, las la soare zece zile, adaug zeama de la zece lamai, lamele se topesc, adaug zece linguri de gaz, las iar zece zile si, pe urma, zece seri la rand, ma ung in locu' dureros. Stii cum trece? Parca iti ia cu mana! Adio durere, toata viata!
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Of, si la lingurea ma doare! Dimineata, cand e burta goala, simt ca o arsura, chiar aici, in cosu' pieptului, de zici ca am mancat jaratic, nu alta. O fi ulcer?
MEDICUL (pipaindu-si acelasi loc dureros): Se poate!
VARVARA: Asta e! Pai, daca iau o sticla de tuica de pruna, da' tuica, de vreo saizeci de grade, si topesc in ea flori de tei si anghinare, si sorb cate o gura inainte de fiecare masa, ca sa spele bine buba de pe stomac, pana-n sase luni eu cred ca nu mai am nimic. Dumneata ce zici?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Domn doctor, vai de matele mele! O gura de lapte daca beau, pardon de expresie, fug la privata! O gura doar! Un ou daca mananc, uite-asa ma framanta si ma bolboroseste. Cald beau, nu-mi prieste. Rece beau, nu-mi prieste! O fi vreo infectie la mate, nu?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Ard vreo doi-trei coceni de porumb, iau cenusa, o pun intr-o oala, fierb bine cenusa, pana se face apa moale la pipait, ca apa de ploaie. Iau cositor, il topesc intr-o lingura, il arunc in apa! Daca beau apa de-aia, cate o ceasca dimineata si seara, cred ca scap de necaz, o sa ma bucur si eu de-o cana de lapte, ca am vaca buna, da douazeci de litri pe zi. Oare scap?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! (Satisfacuta.) Multumesc, domn' doctor! A avut dreptate nepoata-mea: staaam ca prostii, la tara , in varfu' muntelui, si nu ne ducem si noi la un doctor mare, sa ne tratam! Orasenii, una-doua, la dispensar. (Medicul se stramba de durere, isi apasa stomacul, Varvara ii observa expresia de om suferind.) Aoleu, domn' doctor, te-o fi durand si pe dumneata ceva?
MEDICUL (mestecand praful in paharul cu apa): Stomacul!
VARVARA (ii ia paharul din mana chiar cand acesta il duce la gura si il varsa la chiuveta): Mai lasa-le mortii de doctorii domn' doctor! Iti dau eu ceva, de-ti ia durerea cu mana. Pai? Gata cu doctoriile! (Scoate din papornita o sticluta, toarna in pahar un lichid galbui, ii da sa bea.) Stii dumneata ce sunt doctoriile? Boala curata! Sa-ti spun eu ce fac ele pe dinauntru. Se strang, sestrang, se strang, pana napadesc undeva, pe ficat, pe splina, pe ceva acolo, si cand au navalit, gata boala in locu' ala! Te vindeci intr-un loc si te betegesti in altu'! Uite, bea ceaiu' asta, din zece buruieni, pe care-l stiu de la bunica. Si ea tot de la bunica ei il stia! Cum bei, cum ti-a luat durerea. (Medicul bea, se stramba, nu-i prea gustos.) Cam amara, da' ce bine face! Si-al meu, intr-o zi, tot asa: „Varvaro, ma arde in cosu' pieptului, ma prapadesc! Fugi, ma, de-aici! Iti fac eu un ceai... I-a luat cu mana. (Il cerceteaza pe medic.) E? Cum e? Mai bine?
MEDICUL: Ceva mai bine...
VARVARA: De cand te doare?
MEDICUL: De vreo trei zile...
VARVARA: Si sa stai dumneata asa? Daca te mai doare, sa trimiti dupa mine, si te vindec pe loc!
MEDICUL: Unde sa trimit?
VARVARA: Varvara, comuna Suditii din Rapi. Persoana cunoscuta, nu-i nevoie de numar. Mai doare?
MEDICUL: Nu. (Sparge o fiola, vrea sa o bea.) Daca-mi trece si durerea de cap, o sa ma simt chiar foarte bine!
VARVARA (ii ia fiola din mana, o arunca in cos): Doctorie pentru o durere de cap, domn' doctor?! Pai, stii de ce te doare capul?
MEDICUL: Cred ca am racit...
VARVARA: As! De la sange e! Se strange prea mult sange in cap. Vine de colo, de colo, se-nghesuie in cap si apasa pe creier. Ca sa-ti treaca, trebuie sa-l dai inapoi, cu o frectie buna la ceafa. (Isi scuipa degetele, ii face o frectie zdravana medicului.) Scuipi putin pe degete si te frectionezi bine-bine...
MEDICUL: De ce sa nu dai cu putin spirt?
VARVARA: Spirtu' nu-i bun, ca nu aluneca. (Isi scuipa iar degetele, il frectioneaza, medicul se supune docil.) Simti, asa, cum se duce durerea?
MEDICUL: E mai bine...
VARVARA: Si inca ce bine! Acum sa-ti pun si o prisnuta cu putin mustar. (Cauta in papornita.) Eu nu plec de-acasa fara mustar! E bun la multe! (Presara mustar pe un prosop, il leaga pe medic la cap.) O sa te intepe putin, o sa se-nroseasca pielea, da' asta inseamna ca mustaru' lucreaza! Inteapa?
MEDICUL: Putin...
VARVARA: Isi face efectu'! Te mai doare tot asa?
MEDICUL: Mi-a mai trecut.
VARVARA: Asta e! (Ii frectioneaza incet tamplele, in timp ce sopteste ceva de neinteles.) Ptiu! Ptiu! Fugi diavole!... Te-am si descantat, domn' doctor! Sa nu fii deocheat! Cate femei trec pe-aici!... Te mai doare?
MEDICUL: Nu! Ma simt chiar bine.
VARVARA: Ei, daca te simti bine, am plecat.
MEDICUL: Mai stai putin. Stii ce te rog? Daca tot m-ai doftoricit, da-mi ceva pentru ficat. (Ii arata.) Ma doare sub coasta, pana aici, in fata. Ia uite cum s-a umflat...
VARVARA: Ei, pai asta nu-i ficatu', domn' doctor! Asta-i fierea, fir-ar ea sa fie, ca numai rau face! (Cauta in papornita.) Da' cu mine nu-i merge! Adusesem ceva pentru o vara de-a doua, curiera la fabrica de cuie. Buruienile astea le strang toamna, tarziu, dupa ce da bruma. Daca n-a dat bruma, nu sunt bune. (Toarna cateva picaturi intr-un pahar, ii da sa bea.) Bea asta, domn' doctor. Are si gust bun. Asa... (Umple o sticla cu apa calda.) Acum trebuie sa pui caldura multa, sa se dilate fierea si sa intre la ea fiertura de buruieni. Culca-te pe sticla asta de apa calda! Ca dumneata n-ai pietre ca mine.
MEDICUL: Dischinezie biliara!
VARVARA: Se poate!
MEDICUL: Fierea lenesa...
VARVARA: Se poate! Da' sa nu te mai aud cu tot felul de doctorii, ca te nenorocesti! (Il conduce la pat, il culca, il inveleste.) Acum stai asa lungit, vreo jumatate de ora, si-ti ia cu mana. Te simti mai bine?
MEDICUL: Mult mai bine.
VARVARA: Nu-ti spun eu? Nici n-ajung la Sultana, nepoata-mea, ca esti sanatos! (Scoate din papornita un stergar cu ceva in el, o sticla cu dop din cocean de porumb, le pune pe masa.) Domn' doctor, las aici pe masa ceva pentru dumneata. Ca noi, astia de la tara, n-avem cum sa ne-aratam altfel recunostinta. Cateva oua, un ghem de unt, da' unt, nu asa... Unt de la vaca mea. Ti-am spus ca am vaca frumoasa! O sticla de feteasca neagra, ceva rar, ca baiatu' meu are cateva fire de vie in batatura. Nu, te rog domn' doctor, nu ma refuza! Stai cuminte acolo! O data am venit si eu la doctor! Consultata ca acum n-am fost in viata mea! Are dreptate Sultana, nepoata-mea. Plec la mine, acasa, la tara, fac tot ce mi-ai spus dumneata si, daca nu mi-o trece, mai vin o data, sa-mi schimbi tratamentu'! Asa?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Multumesc si sanatate!
MEDICUL: Vino, te rog, mai aproape! (Scoate un pachet de tigari Kent si i-l ofera.) Pentru sotul dumitale! Fumeaza?
VARVARA: Scoate fum ca o fabrica! (Ia pachetul.) Multumesc! Ma grabesc sa-i spun Sultanei ce-am facut! Buna ziua. (In prag se mai intoarce o data spre medicul care sta bolnav, legat cu mustar la cap si cu sticla de apa calda la fiere.) Saracu' domn' doctor, e bolnav rau. (Iese grabita.)