La un moment dat, la un mare sinod ecumenic, s-a ridicat
intrebarea “care este cea mai mare virtute?”. S-au dat tot felul de raspunsuri,
precum credinta, iubirea, bunatatea, etc. Un singur om statea tacut de-a lungul
discutiilor, fara sa aprobe, sau sa respinga sau sa propuna. Acel om era Sf.
Antonie cel Mare. Intrebat de ce tace la final, el a luat pe rand fiecare din
valori si a aratat ca, spre exemplu, credinta dusa la extreme poate deveni
fanatism sau habotnicie, dragostea dusa la extrem poate deveni posesivitate si
asa mai departe. “Si atunci care este
cea mai mare virtute dintre toate?”, au intrebat sfintii. Si a
raspuns Sfantul Antonie cel Mare, cu intelepciune: “darul deosebirii si dreapta socoteala”,
adica acea abilitate de a discerne extremele
si a alege calea de mijloc cu cat mai putine compromisuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu