Invisibile...

Am învăţat atâta gramatică,
încât fiinţa mea
însetată de abstract,
se conjugă din ce în ce mai des
la timpul trecut
şi parcă, cel mai bine
mi se potriveşte
perfectul simplu...
Pe când eul meu, mai optimist,
va învăţa să conjuge
doar la viitor?!