Domnu' politiiiist....

- Domnule politist, ascultati-ma si pe mine, va rog. De ce atunci cand Tom il loveste pe Jerry cu o tigaie, este umor, dar daca eu il lovesc pe sotul meu cu o tigaie de teflon in cap, e tentativa de omor?

Coji de suflete cenuşii

Cartierul părea aproape pustiu azi. Lumea părea somnolentă. Cineva se plângea de urdorile dimineţii astea cenuşii. Am zărit un bătrânel posac şi lipsit de expresie care se ruga de un vecin ce "întinsese grătarul" să-i facă și lui o friptură mai moale. Avea o culoare pământie şi se tot învârtea pe lângă foc. Îl tot înghiontea pe omul ce mânuia friptura pe grătar şi continua să boscorodească cu faţa parcă schimonosită de o anumită suferinţă. 
Durerea are obiceiul ăsta de a spune mereu adevăruri neconvenabile. Bucuria deformează realitatea, o falsifică, ca să ne aşezăm mai bine în amăgirea cotidiană. Viaţa e trecătoare. Venită dinspre un om trecut prin viaţă, banalitatea e în stare să cutremure, să îndemne la meditaţii. Degeaba se căzneşte fericirea să ne atenţioneze că suntem muritori. Cine s-o ia în seamă? Pe aleile de lângă blocuri sunt bănci. Oamenii îşi trag oleacă sufletul ostenit şi tăifăsuiesc vrute şi nevrute. Să le treacă timpul. Viaţa adică. 
În zori de zi, în jurul băncilor sunt maldăre de coji de seminţe. De dovleac, de floarea-soarelui... Din păcate, în urma celor mai mulţi oameni atât rămâne. Coji de seminţe. În definitiv, la moarte nu suntem altceva decât coji de suflete. Iar cojile de oameni sunt aruncate în pământ.... A mai trecut o zi... 

Curcubeul sufletului

Vino! Iesi de-acolo !... Ai plecat aiurea.Ti-ai gresit viata, soarta, cosmarurile... Da-mi mie neputintele tale, ca le tin mai bine: eu plec sa culeg nori cumulonimbus...

Fugi?!... Cine te asteapta acolo? Secunda?...

Hai sa povestim. La malul mării am avut azi parte doar de un cer cenuşiu, din care au ieșit cârlionţi de nori. Si m-am gandit la tine, la noi. Sorbind incet curcubeul sufletului, traiesc cu speranta ca visurile nu se sparg de eternitati pierdute...

Pare o noapte de ritual pagan declarativ. Asa ca o sa-ti spun ca as vrea sa mai fiu copil uneori. Tanjesc dupa vibratia inocentei ce pulseaza in inima fiecaruia, de rasul ala fara griji... Am visat intr-o noapte ca am crescut brusc. Am trecut de la stadiul de copil la cel de adult cu viteza luminii. Eram imbracata intr-un halat deschis pana in dreptul inimii ce pulsa ca o steluta uitata parca in galaxia noastra... Imi lasasem capul pe spate, zambeam in timp ce faceam cateva piruete, roua imi umezea gandul, iar luna imi mangaia umerii... Langa mine, un cos cu fructe: struguri, mere, cirese si capsuni. Am inceput sa rascolesc printre fructe in cautarea vietii pe care nu am invatat sa o stapanesc... Nimic. Dimineata, un dulce suras al rasaritului si-a dezvaluit frumusetea efemera si m-am trezit.

E atat de dureroasa frumusetea pura... De ce oare de fiecare data ne lasam indusi in eroare de propria noastra minte? De ce atunci cand sufletul nostru lupta pentru stropul lui omenesc de fericire nu facem decat sa ne pierdem si mai mult in propriile noastre trairi ridicand intrebari la care credem ca doar altii ne pot raspunde?