Vino! Iesi de-acolo !... Ai plecat aiurea.Ti-ai gresit
viata, soarta, cosmarurile... Da-mi mie neputintele tale, ca le tin mai bine:
eu plec sa culeg nori cumulonimbus...
Fugi?!... Cine te asteapta acolo? Secunda?...
Hai sa povestim. La malul mării am avut azi parte doar de un
cer cenuşiu, din care au ieșit cârlionţi de nori. Si m-am gandit la tine, la
noi. Sorbind incet curcubeul sufletului, traiesc cu speranta ca visurile nu se
sparg de eternitati pierdute...
Pare o noapte de ritual pagan declarativ. Asa ca o sa-ti
spun ca as vrea sa mai fiu copil uneori. Tanjesc dupa vibratia inocentei ce
pulseaza in inima fiecaruia, de rasul ala fara griji... Am visat intr-o noapte
ca am crescut brusc. Am trecut de la stadiul de copil la cel de adult cu viteza
luminii. Eram imbracata intr-un halat deschis pana in dreptul inimii ce pulsa
ca o steluta uitata parca in galaxia noastra... Imi lasasem capul pe spate,
zambeam in timp ce faceam cateva piruete, roua imi umezea gandul, iar luna imi
mangaia umerii... Langa mine, un cos cu fructe: struguri, mere, cirese si
capsuni. Am inceput sa rascolesc printre fructe in cautarea vietii pe care nu
am invatat sa o stapanesc... Nimic. Dimineata, un dulce suras al rasaritului
si-a dezvaluit frumusetea efemera si m-am trezit.
E atat de dureroasa frumusetea pura... De ce oare de fiecare
data ne lasam indusi in eroare de propria noastra minte? De ce atunci cand
sufletul nostru lupta pentru stropul lui omenesc de fericire nu facem decat sa
ne pierdem si mai mult in propriile noastre trairi ridicand intrebari la care
credem ca doar altii ne pot raspunde?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu