DRAGOSTE, dragoste, s.f. I. Sentiment de afecţiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; iubire, amor;
Loc. adv. Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros; Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, faţă de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva).; Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se topi (sau a se sfîrşi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ? (Concr.) Fiinţa iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ? Legătură sexuală; relaţii amoroase. II. Plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dinţate şi cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria); Din sl. dragosti.
Loc. adv. Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros; Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, faţă de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva).; Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se topi (sau a se sfîrşi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ? (Concr.) Fiinţa iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ? Legătură sexuală; relaţii amoroase. II. Plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dinţate şi cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria); Din sl. dragosti.
Si totusi... poate ar fi cazul sa lasam teoria si sa ne ocupam de practica...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu