Greu cu relatiile astea...

Mi s-a întîmplat să fiu ştecher în căutare de o nouă locaţie, care să mă curenteze proaspăt... dar am renunţat la un moment dat. La fel cred că a simţit şi el, şi încercam să ne ne curentăm fiecare, dar la alt cablu... Poate că este o necesitate... Însă cred că îţi trebuie ceva curaj. Dar cît este o necesitate şi cît o toană de moment? E greu să o iei şi de la capăt. Necesită o grămadă de timp pentru a construi o nouă relaţie.. 
Sînt convinsă că dacă victoriile sufletului ar putea fi măsurate şi premiate aşa cum se întîmplă cu izbînzile profesiei, sora mea n-ar mai fi cunoscută, înainte de toate, drept o profesionistă. Ci ar cîştiga toate maratoanele încercărilor nedrepte, cursele cu obstacole ale destinului, sprinturile după linişte, săriturile în înălţimea fericirii. Şi, mai ales, toate competiţiile firescului şi ale bunului gust. Mă enervează să recunosc asta... Mi se pare o femeie model nu pentru că ştie carte cît marii învăţaţi, nu pentru că a ţinut cu palme feminine o parte din hăţurile aspre ale unei instituţii învechite. Ci pentru că e autentică, zîmbeşte şi, în ciuda unei istorii zbuciumate de viaţă, poartă cu ea nimbul strălucitor al liniştii sufletului. Ea spune că trebuie să înveţi să întreţii o... priză. Şi cum de obicei de asta se ocupă bărbaţii...
Cum naiba vine asta? Că de obicei bărbaţii dau vina pe femei... Ea crede ca genul ăsta de bărbaţi nu ştiu să lupte suficient şi nu au învăţat nimic despre sufletul unei femei... Mă rog... ea îşi permite să îşi dea cu părerea... Are o relaţie super...