Eva

Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi c-un glas ce răsună

de printre frunze ca un clopot de argint.

Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi

şi ceva la ureche

încet, nespus de încet,

ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume

cu toate că asculta şi el.

Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.

De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină

şi-şi miscă geana parca-ar zice

că ea ştie ceva,

ce noi nu ştim,

ce nimenea nu ştie,

nici Dumnezeu chiar.

                                        EVA - Lucian Blaga