Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili. (Ernest H.)
sâmbătă, 1 august 2015
Privirea lui Iisus...
As fi vrut sa inteleg icoana Sfântului atunci cand privesc ca Iisus
vazduhul – sub modul rugaciunii, al binecuvantarii si al dragostei. Nu e o
datorie cetateneasca la mijloc, nici vreun instinct animalier, ci doar bucuria
de-a te descoperi primit, luminat si deşteptat in prezenţa lui Hristos. Acceptand incrucisarea privirii cu faţa Sfantului, ajungem de fapt sa
devenim, noi insine, oglinda a slavei lui Dumnezeu, asa cum zice Scriptura.
Stim că Iisus a creat stupori, a miscat inimi, a scandalizat autoritatile, a
schimbat destine, a starnit indignarea. De ce insa cuvintele si privirea lui
raman si astazi greu de uitat? As vrea sa inteleg de ce prin uitare de sine te
regasesti si de ce prin moarte iti gasesti viata eterna...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu