Visul unei aventuri...

De cite ori ii spuneam mamei mele ca ma sperie vreun vis sau imi parea rau ca nu mi-l amintesc in intregime, imi spunea doar: "Vise de noapte, Adina. Duca-se la Dumnezeu!"... Dar ce te faci cu cele pline de pasiune? de erotism? Pe alea unde sa le trimit? 

Am visat ca mergeam pe una din strazile Constantei, seara. L-am zarit pe el. Nu stiu cine era, insa, cum in vise orice e posibil, aveam senzatia ca e iubitul meu. Statea undeva pe o banca de parca ma astepta... Am trecut nepasatoare mai departe. El a ramas pe loc si se uita luuung dupa mine. Privirea lui a alunecat pe pantalonii mei lungi si bluza prea mulata, dintr-o data. Se uita si nu schita nici macar un gest. Am facut dreapta pe o straduta, m-am uitat in vitrina unui magazin si l-am vazut intorcandu-se incet fara graba spre mine. Mergeam mai incet sa fiu sigura ca ma urmeaza. Trec printr-un gang, unde las sa-mi cada de pe umeri o esarfa. Si merg mai departe. Incet, fara graba, venea dupa mine. S-a aplecat si a luat esarfa. Am avut chiar senzatia ca l-am vazut cum a dus-o la nas. Se uita dupa mine. Nu m-am indepartat prea mult. Merg pe langa zid si, in noapte, abia il mai zaream. Parea o umbra ce se misca incet, misterios, protejat de intuneric. La un moment dat a inceput sa grabeasca pasul. Am simtit mina lui pe umarul meu si apoi cum a transformat esarfa mea intr-un soi la lasou pentru a ma trage spre el. 

M-a sarutat... Eram amindoi in intuneric, nu puteam sa il vad, si nici el pe mine. Ne foloseam de simturi... Ma innebunea cum isi baga nasul la gatul meu sa simta parfumul... Si totusi... as fi vrut sa fug... dar nu aveam putere... Ma saruta din ce in ce mai patimas. M-am abandonat in bratele lui. Ma mangaia incet pe brat... Fiecare atingere a lui ma facea sa tremur... Mi-a luat miinile in ale lui... M-a lipit de zidul unei cladiri si ma saruta incet pe gat coborind usor... La un moment dat am simtit cum imi atingea spatele cu virfurile degetelor... Cind si-a lipit pieptul de trupul meu, era cald...Vantul adia usor.. Era o noapte frumoasa cred. N-am vazut daca erau stele sau luna pe cer, dar mai avea importanta? Nu inteleg, de ce stateam? Eram in plina strada. Simturile imi intrasera in alerta cind mi-a bagat mina usor pe sub bluza... A inceput sa ploua... Imi aduna picatura cu picatura de ploaie ce se prelingea pe gat... Nu pot sa continui... 

Am fost o iubita a unei nopti, cu pleoapele umede cu buzele calde cu chipul mingaiat de privirile iubitului meu. A fost un vis frumos... Dar sunt sigura ca n-as face asa in lumea reala. Asta inseamna ca in subconstient mi-as dori sa fiu iubita noaptea, pe o strada laturalnica? Unde esti tu Freud, tata?

Fiecare copil...

"Fiecare copil intelege faptul ca modul in care priveste el lumea este diferit de acela al parintilor sai. Acest lucru este sigur, cel putin din punctul lui de vedere. El are cu totul alte valori. Poate ca el strange scoici de pe plaja, iar parintii ii spun: "Arunca-le! De ce iti pierzi timpul degeaba?" Iar pentru el sunt atat de frumoase... Copilul observa diferentele, el vede ca valorile lor sunt diferite. Parintii sunt ahtiati dupa bani; el doreste sa colectioneze fluturi. Si nu poate intelege motivul pentru care ei se arata atit de interesati de bani. "Ce o sa faceti cu ei?" Iar parintii sai nu pot intelege ce va face copilul cu acei fluturi sau cu acele flori. Fiecare copil ajunge sa isi dea seama de acest lucru, de faptul ca exista diferente. Singura problema este ca ii este teama sa afirme ca dreptatea este de partea lui. Cea mai buna solutie, in privinta copilului, ar fi aceea de a-l lasa in pace. Trebuie doar sa ai putin curaj; acesta nu ii lipseste, numai ca intreaga societate este astfel facuta incat pina si frumoasa calitate a curajului copilului este condamnata. Daca parintii isi iubesc cu adevarat copiii, ii vor ajuta sa fie curajosi, chiar daca acest curaj e impotriva lor. Ei ii vor ajuta sa se arate plini de curaj fata de profesori, fata de societate, fata de oricine incearca sa le distruga individualitatea."

Osho

Orice ura, orice aversiune, orice lipsa de mila,care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart… este un pacat

“…Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie daca nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţile noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a răului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu…”

Parintele Nicolae Steinhardt

Te rog, îmbracă-mă în proză

Suntem povești de dragoste necitite

Sau poate răsfoite-n grabă...

Te rog, îmbracă-mă în proză

Într-o poezie sau poate o cântare

Așa voi fi păstrată printre rânduri

Mereu vie, ca-n gândurile tale..

Citește-mă...

Satsivi, specialitate georgiană apreciată de Stalin

Satsivi, un fel de mâncare preferat de dictatorul Iosif Stalin, este o specialitate georgiană pe bază de carne de pui, care se serveşte ca aperitiv, la temperatura camerei şi al cărei proces de preparare este destul de greoi şi îndelungat.

Ingrediente:
- un pui de aproximativ 1,5 kilograme
- 700 de grame de nuci
- 5 cepe mijlocii
- 4 căţei de usturoi
- 2 linguri cu oţet de vin alb
- 1 lingură cu coriandru uscat
- 1 linguriţă cu cimbrişor uscat
- 1 linguriţă cu vârf de galbenele uscate (disponibil la magazinele tip plafar)
- o jumătate de linguriţă cu praf de scorţişoară
- cinci cuişoare pisate
- câteva boabe de piper roz
- sare
Mod de preparare:
Puneţi doi litri de apă într-o cratiţă şi puneţi puiul înăuntru. Încălziţi totul până puiul este aproape fiert, apoi scoateţi pasărea şi aşezaţi-o într-o tavă de friptură, folosind o parte din grăsimea adunată la suprafaţa apei în care a fiert pentru a unge carnea. Nu aruncaţi apa în care a fiert puiul. Introduceţi puiul la cuptor şi coaceţi la 180 de grade Celsius. Când puiul este gătit, tăiaţi-l în bucăţi potrivite pentru a fi servite câte unei persoane. Tocaţi mărunt ceapa şi prăjiţi-o în grăsimea adunată la suprafaţa apei în care a fiert puiul, pentru 6-7 minute. Puneţi ceapa prăjită într-un vas şi folosiţi un blender de mână pentru a transforma ceapa într-o pastă. Adăugaţi pasta în apa în care a fiert puiul. Măcinaţi mărunt nucile şi amestecaţi-le cu coriandrul, cimbrişorul, gălbenelele, scorţişoara şi cuişoarele. Într-un mojar, pisaţi piperul şi usturoiul, adăugând sare, apoi adăugaţi amestecul, alături de oţet, peste nuci. Adăugaţi, puţin câte puţin, apa în care a fiert puiul, până când amestecul are o consistenţă fină. Folosiţi o sită fină pentru a filtra amestecul, aruncând bucăţile mai mari din ingredientele care rămân în strecurătoare. Adăugaţi în acest sos bucăţile de pui şi daţi amestecul în clocot, apoi luaţi de pe foc şi lăsaţi mâncarea la răcit.Satsivi se serveşte ca aperitiv, la temperatura camerei.

Canile mele favorite

Sunt un om viu, de Nichita Stănescu

Sunt un om viu.

Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.

Abia am timp să mă mir că exist, dar

mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,

pentru că

am o idee din ce în ce mai bună

despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine

şi firul ierbii,

dintre mine şi lei,

dintre mine şi insulele de lumină

ale stelelor.

Dintre mine şi numere,

bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

Am şi-un defect un păcat:

iau în serios iarba,

iau în serios leii,

mişcările aproape perfecte ale cerului.

Şi-o rană întâmplătoare la mână

mă face să văd prin ea,

ca printr-un ochean,

durerile lumii, războaiele.

Dintr-o astfel de întâmplare

mi s-a tras marea înţelegere

pe care-o am pentru Ulise – şi

bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

Cu greu mi-aş putea imagina

un pământ pustiu, rotindu-se

în jurul soarelui…

(Poate şi fiindcă există pe lume

astfel de versuri.)

Îmi place să râd, deşi

râd rar, având mereu câte o treabă,

ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,

pe oceanul oval al fantaziei.

E un spectacol de neuitat acela

de-a şti,

de-a descoperi

harta universului în expansiune,

în timp ce-ţi priveşti

o fotografie din copilărie!

E un trup al tău vechi,

pe care l-ai rătăcit

şi nici măcar un anunţ, dat

cu litere groase,

nu-ţi oferă vreo şansă

să-l mai regăseşti.

Îmi desfac papirusul vieţii

plin de hieroglife,

şi ceea ce pot comunica

acum, aici,

după o descifrare anevoioasă,

dar nu lipăsită de satisfacţii,

e un poem închinat păcii,

ce are, pe scurt, următorul cuprins:

Nu vreau,

când îmi ridic tâmpla din perne,

să se lungească-n urma mea pe paturi

moartea,

şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,

peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu

oprit.

Nici după fiecare pas,

în golul dinapoia mea rămas,

nu vreau

să urce moartea-n sus, asemeni

unei coloane de mercur,

bolţi de infern proptind deasupra-mi…

Dar curcubeul negru-al ei, de alge,

de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge.

E o fertilitate nemaipomenită

în pământ şi-n pietre şi în schelării,

magnetic, timpul, clipită cu clipită,

gândurile mi le-nalţă

ca pe nişte trupuri vii.

E o fertilitate nemaipomenită

în pământ şi-n pietre şi în schelării.

Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,

s-ar şi umple de ferigi, de bălării!

Doar chipul tău prelung iubito,

lasă-l aşa cum este, răzimat

între două bătăi ale inimii mele,

ca între Tigru

şi Eufrat.

I-ai scris?

Our eyes talk... Did you knew?

If only our eyes saw souls instead of bodies..

How different our ideals of beauty would be?!

The most beautiful sunset it's in Romania

Avea dreptate Hugo...

Barbatul perfect nu exista

Barbatul, in viziunea unora trebuie sa fie bun, tandru, viril, delicat, frumos, priceput si instarit. Dar daca dam un "search" pe google cu toate aceste cuvinte cheie obtinem doar "No results, sorry". De ce oare? Am incercat si cu femeia buna, frumoasa, harnica, fidela, sexy, gospodina, culta si apta de sex 24 de ore din 24 si am obtinut acelasi rezultat. Sa mai caut?

Remember Rosia Montana?

Nea Ioane, matale ai 1kg de aur in curte, dar nu stiu decat eu cum sa-l scot. Uite iti fac o oferta nemaipomenita: il scot eu, drept rasplata ca l-am scos din curtea ta iti dau si tie 60 de grame redeventa si daca ma ajuti sa ti-l scot in 15 ani iti dau de lucru si-ti platesc salariu 5 grame pe an pentru ca sunt de treaba si nu vreau sa stai ca prostu fara servic...i.
... Adica de fapt nu-l scot eu, il scoti tu, eu doar iti imprumut uneltele, te invat cum sa le folosesti si te rasplatesc pentru efortul de a-ti scoate singur aurul din curte ca sa mi-l dai mie.
Nu-i asa ca-i nemaipomenit?
A era sa uit..si cum tot nu-ti mai trebuie la nimic o curte dupa ce am scos 1kg de aur din ea, voi lasa acolo vreo 3 tone de cianura si alte substante toxice.
.. Cum? Nu-ti fa probleme, crede-ma pe cuvant ca nu o sa va afecteze cu nimic! nu, nu o sa ajunga nici in apa, nici in gradina, jur pe ce-am mai scump! ...

Nu e banc, e realitate pura, ii spune Rosia Montana..

Terror

The risk of a wrong decision is preferable to the terror of indecision.

Maimonides

Trup de femeie

Trup de femeie...

Trup de femeie, coline albe, coapse albe,
eşti asemenea unei lumi, aşternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine 
şi face o sămânţă să răsară în adâncul pământului.

Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,
şi noaptea m-a doborât cu invazia ei copleşitoare.
Să pot supravieţui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.

Dar vremea răzbunării a apus, şi te iubesc!
Trup din piele, din muşchi, din lapte însetat şi ferm.
Şi cupele sânilor tăi! Şi ochii tăi plini de absenţă!
Şi rozele pubisului tău! Şi vocea ta tristă şi blajină!

Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el.
Setea mea, eterna-mi năzuinţă, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
şi truda alături de ea, şi durerea fără de ţărm.

Pablo Neruda

Scrisoare catre un prieten...

"Nu prea știu de ce-ți scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredințez nimicurile ce mi se întâmplă. Poate că-mi scriu chiar mie. "
( Antoine de Saint Exupery)

Cafeaua de dimineata, un MUST HAVE :))

Engleza si expresiile ei noi

Există o multitudine de cuvinte în lume. Însă cu siguranță de unele încă nu ați auzit. Pentru că sunt noi și nu sunt atît de mult folosite în vocabular.

Limba este un organism viu. Se spune că în limba engleză la fiecare 98 de minute apare cîte un cuvînt nou. Reiese că într-o zi apar tocmai 15 neologisme. Revista Esquire a ales 30 de cuvinte sau expresii englezești noi care deja sunt influente pe plan internațional.

1.     Like shock. Sentiment ce apare la persoana ai cărei postări a obținut cele mai multe like-uri.

2.     Seagull management. Stil de conducere prin care un manager produce haos în urma lui.

3.     Phone-yawn. Moment în care o persoana scoate telefonul și privește ecranul, și cei din jur îi urmează exemplul.

4.     Slide to unlock. O domnișoară foarte accesibilă.

5.     Gloatgram. Postare pe Istagram prin care autorulată cît îi este de bine.

6.     Froday. Ziua cînd o persoană înțelege că trebuie să meargă la frizerie.

7.     Bio-illogical clock. Mecanism biologic ce îl obligă pe om să se trezească în weekend la fel ca și în zilele de lucru.

8.     Coffee face. Fața strașnică a omului care dimineața încă nu și-a băut cafeaua.

9.     Textretary. Cel care formează numărul în locul celui care stă la volan.

10.Tocomputer-face. Să te uiți de mai multe ori repetat la monitor, pentru a creea impresia unui om pus pe treabă.

11.Antisocial Networking. Să adaugi noi prieteni, dar să nu comunici cu ei niciodată.

12. Couch syrup. Sticla ascunsă după dulap pentru a da impresia că se lasă de băut.

13. Drivestep. Dubstep sub care e bine de condus mașina.

14.Book hangover. Sentiment cînd totul în jur pare imperfect, din cauza că persoana a terminat de citit cartea la care era concentrat.

15.Name ambush. Situație incomodă, cînd dai de o persoană cunoscută, dar nu îi ții minte numele.

16.Facebook minute. Perioada de timp în care o persoană pur și simplu intră pe facebook să vadă dacă nu are mesaje noi.

17.Domestic blindness. Incapacitatea de a găsi un anumit lucru pînă cînd cineva nu vine în ajutor.

18.Girlfriend zone. Situație în care o fată vrea să păstreze relația de prietenie, pe cînd bărbatul vede mai mult de atît. Invers e Friend Zone.

19.Coungar. Femeie după 35 de ani, care începe o relație cu bărbați mai tineri decît ea.

20.Grown-up. Semn de adunare pentru toți funcționarii.

21.Man cave. Cameră sau un spațiu care ferește pe bărbat de toate capriciile femeii.

22. Dreamathon. Situație în care o persoană necontenit oprește ceasornicul, între timp reușind să aibă un vis.

23.Handshake rape. Semn de dominare prin strîngere puternică de degete.

24. Ghost post. Comentariu la postare sau fotografie care a fost eliminatde către autor din cauza unor greșeli ortografice.

25.Frenemy. Persoana cu care menții relații bune, chiar dacă sunteți concurenți.

26. iFinger. Degetul care rămîne curat pentru a putea mai departe naviga pe smartphone.

27. Push pen anxiety. Apăsare nervoasă pe buton cu stiloul.

28.Humblebrag. Expresie ce denotă o stare de autoironie.

29.Curb shame. Sentiment trăit de o persoană care trebuie să aștepte culoarea verde la semafor, după ce toți au reușit să treacă.

30. Defensive eating. Înghițire strategică a mîncării, ca ea să nu ajungă la alții.

Iubirea este uneori dureroasă

Au fost momente în viaţă cînd mi-am dorit să fiu singură şi pentru fiecare moment de singurătate am ales un bărbat carnivor şi fese tari, un bărbat ca un semn fatal de circulaţie sexuală... Sunt bărbaţi cu care te poti pierde în iubire... dar sunt şi masculi de unică folosinţă... Îmi amintesc cum unul mi-a promis mincinos marea şi luna şi toate nisipurile ţărmurilor, dar nu mi-a dăruit, pînă la urmă, nici un cotlon de lume, de viaţă, nici o floare, nici un mărţişor... Iubirea este uneori dureroasă, dar se pare că tocmai această suferinţă ne transformă şi ne ajută să evoluăm, să accedem la alte niveluri spirituale.

Corect e... usor

Tot ce e usor e corect. Incepe corect si iti va fi usor. Continua usor si vei proceda corect. Calea corecta de a gasi solutia usoara este de a uita calea corecta si de a uita ca este usoara. 
Chuang Tzu

Wise...

"Eşti singur numai atunci când nu mai ai să-ţi spui nimic." Tudor Muşatescu

Osho despre dragoste...

Cate avem de invatat si inteles...

"S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: Sa faceti asta si Sa nu faceti asta a inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. Sa nu mancati fructele din pomul acesta. Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai. Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat. In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri. Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica inceputul, ABC-ul politicii. In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor. Asa ca, pentru a merita copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat. De multe ori, copilului ii trece prin mintea ideea urmatoare: Astia chiar sunt parintii mei adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste. De o mie de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege proportiile furiei provocate de aceste nimicuri. La orice nimic, vede furia parintilor nu-i vine sa creada, este atat de injust si de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul, trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea lui de a iubi este ucisa. Dragostea creste numai din dragoste. Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste acesta este aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel de palpitatie imprejurul ei. Daca mama este iubitoare, daca tatal este iubitor nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va pune niciodata intrebarea Ce este dragostea? Va sti acest lucru de la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau."

Abstract

Am învăţat să mizez totul
pe intenţia aripii de a colora
un cer abstract,
dar pierd la masa pe care
tristeţea îşi înşiră aşii de cupă.
Mai am de jucat o singură carte.
Ştiu, voi pierde totul fiindcă
nu am o mână crescută de-a dreptul din inimă.

Invisibile...

Am învăţat atâta gramatică,
încât fiinţa mea
însetată de abstract,
se conjugă din ce în ce mai des
la timpul trecut
şi parcă, cel mai bine
mi se potriveşte
perfectul simplu...
Pe când eul meu, mai optimist,
va învăţa să conjuge
doar la viitor?!

Reclama...sufletul comertului

Fara comentarii... Muuuuu.....

Care este cea mai mare virtute dintre toate?

La un moment dat, la un mare sinod ecumenic, s-a ridicat intrebarea “care este cea mai mare virtute?”. S-au dat tot felul de raspunsuri, precum credinta, iubirea, bunatatea, etc. Un singur om statea tacut de-a lungul discutiilor, fara sa aprobe, sau sa respinga sau sa propuna. Acel om era Sf. Antonie cel Mare. Intrebat de ce tace la final, el a luat pe rand fiecare din valori si a aratat ca, spre exemplu, credinta dusa la extreme poate deveni fanatism sau habotnicie, dragostea dusa la extrem poate deveni posesivitate si asa mai departe. “Si atunci care este cea mai mare virtute dintre toate?”, au intrebat sfintii. Si a raspuns Sfantul Antonie cel Mare, cu intelepciune: “darul deosebirii si dreapta socoteala”, adica acea abilitate de a discerne extremele si a alege calea de mijloc cu cat mai putine compromisuri.

Marul...

Nu-ţi face planuri nerealiste cu privire la când sau cum îţi vor fi satisfăcute necesităţile. Dacă ceri un măr şi primeşti un măr, nu înseamnă că tu eşti copilul preferat al lui Dumnezeu. Înseamnă doar că este sezonul merelor. Fii fericit. Sărbătoreşte-ţi norocul. Dacă ceri un măr şi capeţi o banană, poţi avea două atitudini. Una este: ”Cel puţin e un fruct!” Cealaltă este: Dumnezeu nu mă place, pentru că mi-a trimis o banană, iar eu nu pot să sufăr bananele”. Dacă îţi doreşti ceva foarte mult, faptul că ai primit o banană nu te va opri să doreşti în continuare. Dar cei mai mulţi dintre noi nu cunosc acest lucru. În nouă cazuri din zece, aruncăm banana şi apoi alunecam pe coajă! Adu-ţi aminte că, dacă este sezonul bananelor şi tu aştepţi un măr, s-ar putea să trebuiască să ai răbdare până când vine sezonul merelor! Eşti dispus să aştepţi? Cât de mult îţi doreşti cu adevărat un măr? Vezi, aici este vorba numai şi numai de tine. Nu are nimic de-a face cu altcineva!
Autor: Paul Ferrini

Oare chiar nu au vazut greseala nici dupa atata timp?

Chiar asa...

Hehe... Să văd eu persoana care citeşte perfect!

Puţine sunt persoanele care nu au încercat celebrul exerciţiu de dicţie “Şase saşi în şase saci”. Ei bine, vă prezentăm o altă provocare pentru amatorii de gen. Dacă reuşiţi să pronunţaţi corect fiecare cuvânt din textul de mai jos la prima vedere înseamnă că vorbiţi mai bine decât 95% dintre vorbitorii nativi, dar şi că aveţi abilitatea de a citi în avans cuvintele. Trebuie însă să citiţi cu voce tare într-un ritm mediu fără să silabisiţi cuvintele. Dacă aţi făcut chiar şi o singură greşeală aţi picat testul. Textul propus este un fragment din manualul de dicţie “Şase saşi în şase saci”, de Carmen Ivanov.

            "Releurile rablelor liderului rebelilor libieni atinse de originalitatea nabucodosoriană aproape imperturbabilă, nesemnificativă pentru antiperistaltismul prestidigitatorului erau de un primitivism extrinsec şi veneau pe filiera colaboraţioniştilor incompatibili cu senzaţia de incomprehensibilitate când, în inalienabilitate, se prind cu dinamism zglobiu la cimilituri infinitezimale marcate de insesizabilitate cu o idiosincrasie fantasmagorică şi abracadabrantă ireversibilă în contemporaneitate şi fără unilateralitate cu o megalomanie uzând un primitivism spasmodic şi zguduitor.

            Manifeşti stupoare când pe o microfotoradiografie întrezăreşti o inexorabilă cifra treisprezece şi gândeşti: paraskavedekatriafobia e mai rea decât hipopotomonstrosecvipedaliofobia, dar mai uşoară decât venustrafobia, ablutofobia sau chiar logizomecanofobia.

            A fost diagnosticat otorinolaringologic cu rinodislalie acută din cauza mucezelii influores- cente ce se întrepătrunde buconazofaringian cu o discopatie neidentificabilă laparoscopic cu chintesenţa lamelibranhiată a acidului dezoxiribonucleic care a ajuns la desuetudine din cauza acidului acetilsalicilic, care cu recrudes- centă antispasmodică ucide microorganisme dicotiledonate sau monocotiledonate culese dintr-o zarzavagerie paralelipipedică prelucrată din obiecte contondente fără unilateralitate sau fotoluminiscenta.

            I se înceţoşează mintea în mod anatomopatologic când priveşte demonstraţia ireversibilă, de o neinteligibilitate transcendentală a muschiului sternocleidomastoidian şi se gândeşte cu impasibilitate minuţioasă la vicisitudinile de imponderabilitate a şasiurilor săseşti cuprinse de un scurtcircuit electric neelucidat". 

1 . Un sas cu glas de bas cam gras si ras pe nas sta la taifas de-un ceas la parastas despre un extras din pancreas.

2.  Capra calca-n piatra, piatra crapa-n patru, crape capul caprei in patru precum a crapat piatra-n patru.

 3.  Capra neagra calca-n clinci.. Clinciul crapa-n cinci, crape capul caprei-n cinci, precum a crapat clinciul-n cinci.

 4. Duc in bac sac de dac, aud crac, o fi rac? O fi drac? Face pac, aud mac, aud oac, nu e rac, nu-i gandac, nu e cuc, nu-i brotac, il apuc, il hurduc. E tot drac.

5. Cosasul Sasa când coseste, cât sase sasi sasul coseste. Si-s sus si-n jos de casa sa, coseste sasul si-n

sosea. Si sase case Sasa-si stie. 

- Ce sansa!... Sasa-si spuse siesi

6. Un cocostârc s-a dus la descocostârcarie, unde se descocostârcareau si alti cocostârci nedescocostârcariti, ca sa se descocostârcareasca de cocostârcaria lui. 

Poezia... aia

Maltratarea din poezia suprarealistă poate fi fermecătoare, atât timp cât versurile sunt scrise bine. Doar aşa, puterea ei de fascinaţie face uitat aproape orice păcat. Într-o lume în care televiziunea dictează oroarea, ficţiunea se amestecă de multe ori cu realitatea...

fecioara eclozează

din izvoare cu apă sălcie

zorii îi prind aripi albastre 

de glezne

din ochi 

picură arginţi peste gura mântuitorului

pe trupul ei se înmulţesc arnicile

fecioara le culege polenul 

îşi mânjeşte cu el încheieturile

noaptea le face albastre

mironosiţele îi însăilează ochi din coji de prescură

Tatiana Gradinaru

Casta Diva

Bellini şi Donizetti sunt consideraţi compozitori „fără temperament veritabil”. Amândoi alegeau subiecte la modă, librete scrise după romane de groază, de cavalerism, de capă şi spadă, după poveşti sângeroase din vremea Renaşterii italiene sau din castelele scoţiene, pentru a elucubra sumbre melodrame perfect ridicole, fără umbra unei emoţii adevărate sau a vreunei reacţii umane autentice, o lume populată cu fantoşe cântătoare ale căror orăcăieli nu aveau absolut nimic comun cu sentimentele pe care se presupune că aveau menirea să le exprime sau cu aventurile pe care erau puse să le trăiască. Dacă ar fi sa alegeţi acum, ce aţi asculta: „Casta diva”, capodoperă de muzicalitate, „Regnava nel silenzio” sau sextetul din Lucia di Lammermoor?
Eu vă ofer Casta diva...

Nu dati foc viselor!

Indiferent cât de întuneric v-ar fi în suflet, nu daţi foc viselor voastre pentru a-l lumina. Mai bine le împliniţi și astfel îl veţi face să strălucească de fericire...

Până la urmă e importantă sănătatea, nu?

VARVARA SI MEDICUL

(Cabinet medical. Medicul, cu o figura suferinda, toarna un praf oarecare, intr-un pahar cu apa si amesteca. Dupa cum se pipaie, il doare foarte tare, stomacul. Cineva bate la usa si, imediat, intra Varvara, o femeie de la tara, de vreo 70 de ani, cu o basma neagra pe cap si cu o papornita in mana.)

VARVARA (infipta): Buna ziua, dom' doctor!
MEDICUL (facand o schima de durere): Buna ziua...
VARVARA (vorbeste repede): Dom' doctor, sunt bolnava greu! Nu mai am nimic sanatos in mine! Ma doare si la lingurea, si la galci, si la ficati, si la junghietura, si la fiere, de inima rea, si la genunchi, tot, tot, tot ma doare! Am suferit si de branca, si de lingoare, si de naduf, si de tranci, ca astia de la oras! Venii la Sultana, nepoata-mea, de ma plansei la ea: Sultano, mor! „Cum sa mori? Du-te si dumneata la un doctor! - zice. Stii ca ai dreptate? - zic, si hai sa vin. Ca ma doare toate, parca sunt putreda pe dinauntru. Da' mai ales ma doare aici! Parca sta cineva cu un ac si-uite-asa, si-uite-asa ma-mpunge! O fi niscai pietre, domn doctor? (Il priveste interogativ pe medic.) Pietre la fiere?
MEDICUL: Se poate.
VARVARA: Asta e! Zic sa iau trei saptamani cate o ridiche neagra, s-o rad bine, s-o storc, sa beau in fiecare dimineata cate o cescuta, pe stomacu' gol! Nici in trei saptamani, pietrele se macina, ca trecute prin valtu' morii! Asa?
MEDICUL (chinuit de propria lui durere): Se poate.
VARVARA: Asta e! Da' vezi degetele astea, domn' doctor? Ia uite! Ia uite! S-au strambat de tot! Si incheieturile ma dor, de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. O fi reumatism, de-ala de stramba osu'?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Stiu eu cum sa scap de el. Pun zece lame in otet de mere, las la soare zece zile, adaug zeama de la zece lamai, lamele se topesc, adaug zece linguri de gaz, las iar zece zile si, pe urma, zece seri la rand, ma ung in locu' dureros. Stii cum trece? Parca iti ia cu mana! Adio durere, toata viata!
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Of, si la lingurea ma doare! Dimineata, cand e burta goala, simt ca o arsura, chiar aici, in cosu' pieptului, de zici ca am mancat jaratic, nu alta. O fi ulcer?
MEDICUL (pipaindu-si acelasi loc dureros): Se poate!
VARVARA: Asta e! Pai, daca iau o sticla de tuica de pruna, da' tuica, de vreo saizeci de grade, si topesc in ea flori de tei si anghinare, si sorb cate o gura inainte de fiecare masa, ca sa spele bine buba de pe stomac, pana-n sase luni eu cred ca nu mai am nimic. Dumneata ce zici?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Domn doctor, vai de matele mele! O gura de lapte daca beau, pardon de expresie, fug la privata! O gura doar! Un ou daca mananc, uite-asa ma framanta si ma bolboroseste. Cald beau, nu-mi prieste. Rece beau, nu-mi prieste! O fi vreo infectie la mate, nu?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Ard vreo doi-trei coceni de porumb, iau cenusa, o pun intr-o oala, fierb bine cenusa, pana se face apa moale la pipait, ca apa de ploaie. Iau cositor, il topesc intr-o lingura, il arunc in apa! Daca beau apa de-aia, cate o ceasca dimineata si seara, cred ca scap de necaz, o sa ma bucur si eu de-o cana de lapte, ca am vaca buna, da douazeci de litri pe zi. Oare scap?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! (Satisfacuta.) Multumesc, domn' doctor! A avut dreptate nepoata-mea: staaam ca prostii, la tara , in varfu' muntelui, si nu ne ducem si noi la un doctor mare, sa ne tratam! Orasenii, una-doua, la dispensar. (Medicul se stramba de durere, isi apasa stomacul, Varvara ii observa expresia de om suferind.) Aoleu, domn' doctor, te-o fi durand si pe dumneata ceva?
MEDICUL (mestecand praful in paharul cu apa): Stomacul!
VARVARA (ii ia paharul din mana chiar cand acesta il duce la gura si il varsa la chiuveta): Mai lasa-le mortii de doctorii domn' doctor! Iti dau eu ceva, de-ti ia durerea cu mana. Pai? Gata cu doctoriile! (Scoate din papornita o sticluta, toarna in pahar un lichid galbui, ii da sa bea.) Stii dumneata ce sunt doctoriile? Boala curata! Sa-ti spun eu ce fac ele pe dinauntru. Se strang, sestrang, se strang, pana napadesc undeva, pe ficat, pe splina, pe ceva acolo, si cand au navalit, gata boala in locu' ala! Te vindeci intr-un loc si te betegesti in altu'! Uite, bea ceaiu' asta, din zece buruieni, pe care-l stiu de la bunica. Si ea tot de la bunica ei il stia! Cum bei, cum ti-a luat durerea. (Medicul bea, se stramba, nu-i prea gustos.) Cam amara, da' ce bine face! Si-al meu, intr-o zi, tot asa: „Varvaro, ma arde in cosu' pieptului, ma prapadesc! Fugi, ma, de-aici! Iti fac eu un ceai... I-a luat cu mana. (Il cerceteaza pe medic.) E? Cum e? Mai bine?
MEDICUL: Ceva mai bine...
VARVARA: De cand te doare?
MEDICUL: De vreo trei zile...
VARVARA: Si sa stai dumneata asa? Daca te mai doare, sa trimiti dupa mine, si te vindec pe loc!
MEDICUL: Unde sa trimit?
VARVARA: Varvara, comuna Suditii din Rapi. Persoana cunoscuta, nu-i nevoie de numar. Mai doare?
MEDICUL: Nu. (Sparge o fiola, vrea sa o bea.) Daca-mi trece si durerea de cap, o sa ma simt chiar foarte bine!
VARVARA (ii ia fiola din mana, o arunca in cos): Doctorie pentru o durere de cap, domn' doctor?! Pai, stii de ce te doare capul?
MEDICUL: Cred ca am racit...
VARVARA: As! De la sange e! Se strange prea mult sange in cap. Vine de colo, de colo, se-nghesuie in cap si apasa pe creier. Ca sa-ti treaca, trebuie sa-l dai inapoi, cu o frectie buna la ceafa. (Isi scuipa degetele, ii face o frectie zdravana medicului.) Scuipi putin pe degete si te frectionezi bine-bine...
MEDICUL: De ce sa nu dai cu putin spirt?
VARVARA: Spirtu' nu-i bun, ca nu aluneca. (Isi scuipa iar degetele, il frectioneaza, medicul se supune docil.) Simti, asa, cum se duce durerea?
MEDICUL: E mai bine...
VARVARA: Si inca ce bine! Acum sa-ti pun si o prisnuta cu putin mustar. (Cauta in papornita.) Eu nu plec de-acasa fara mustar! E bun la multe! (Presara mustar pe un prosop, il leaga pe medic la cap.) O sa te intepe putin, o sa se-nroseasca pielea, da' asta inseamna ca mustaru' lucreaza! Inteapa?
MEDICUL: Putin...
VARVARA: Isi face efectu'! Te mai doare tot asa?
MEDICUL: Mi-a mai trecut.
VARVARA: Asta e! (Ii frectioneaza incet tamplele, in timp ce sopteste ceva de neinteles.) Ptiu! Ptiu! Fugi diavole!... Te-am si descantat, domn' doctor! Sa nu fii deocheat! Cate femei trec pe-aici!... Te mai doare?
MEDICUL: Nu! Ma simt chiar bine.
VARVARA: Ei, daca te simti bine, am plecat.
MEDICUL: Mai stai putin. Stii ce te rog? Daca tot m-ai doftoricit, da-mi ceva pentru ficat. (Ii arata.) Ma doare sub coasta, pana aici, in fata. Ia uite cum s-a umflat...
VARVARA: Ei, pai asta nu-i ficatu', domn' doctor! Asta-i fierea, fir-ar ea sa fie, ca numai rau face! (Cauta in papornita.) Da' cu mine nu-i merge! Adusesem ceva pentru o vara de-a doua, curiera la fabrica de cuie. Buruienile astea le strang toamna, tarziu, dupa ce da bruma. Daca n-a dat bruma, nu sunt bune. (Toarna cateva picaturi intr-un pahar, ii da sa bea.) Bea asta, domn' doctor. Are si gust bun. Asa... (Umple o sticla cu apa calda.) Acum trebuie sa pui caldura multa, sa se dilate fierea si sa intre la ea fiertura de buruieni. Culca-te pe sticla asta de apa calda! Ca dumneata n-ai pietre ca mine.
MEDICUL: Dischinezie biliara!
VARVARA: Se poate!
MEDICUL: Fierea lenesa...
VARVARA: Se poate! Da' sa nu te mai aud cu tot felul de doctorii, ca te nenorocesti! (Il conduce la pat, il culca, il inveleste.) Acum stai asa lungit, vreo jumatate de ora, si-ti ia cu mana. Te simti mai bine?
MEDICUL: Mult mai bine.
VARVARA: Nu-ti spun eu? Nici n-ajung la Sultana, nepoata-mea, ca esti sanatos! (Scoate din papornita un stergar cu ceva in el, o sticla cu dop din cocean de porumb, le pune pe masa.) Domn' doctor, las aici pe masa ceva pentru dumneata. Ca noi, astia de la tara, n-avem cum sa ne-aratam altfel recunostinta. Cateva oua, un ghem de unt, da' unt, nu asa... Unt de la vaca mea. Ti-am spus ca am vaca frumoasa! O sticla de feteasca neagra, ceva rar, ca baiatu' meu are cateva fire de vie in batatura. Nu, te rog domn' doctor, nu ma refuza! Stai cuminte acolo! O data am venit si eu la doctor! Consultata ca acum n-am fost in viata mea! Are dreptate Sultana, nepoata-mea. Plec la mine, acasa, la tara, fac tot ce mi-ai spus dumneata si, daca nu mi-o trece, mai vin o data, sa-mi schimbi tratamentu'! Asa?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Multumesc si sanatate!
MEDICUL: Vino, te rog, mai aproape! (Scoate un pachet de tigari Kent si i-l ofera.) Pentru sotul dumitale! Fumeaza?
VARVARA: Scoate fum ca o fabrica! (Ia pachetul.) Multumesc! Ma grabesc sa-i spun Sultanei ce-am facut! Buna ziua. (In prag se mai intoarce o data spre medicul care sta bolnav, legat cu mustar la cap si cu sticla de apa calda la fiere.) Saracu' domn' doctor, e bolnav rau. (Iese grabita.)

Eu si cu tu...

Când vor seca izvoarele și când ploile vor pleca în sus, 

eu și cu tine ne vom ține de mână și vom plânge, 

ca să nu rămână văduvită de tristețe această stare de vis.

-Nichita Stănescu-

Dor

...mi-e dor de sentimentele profunde ca de-o viata netraita...

Nu uita...

"Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar 
Zilele se aduna in ani... Dar ce e mai important se conserva; forta si
determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele 
de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.
Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti,
simte-te viu. Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde
printre fotografii ingalbenite de timp ... Mergi mai departe atunci cand
toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in
tine. Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect. Cand nu mai poti
sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata."
Madre Teresa de Calcutta

Capul tau lasat pe spate...

Nuferii sunt visele inefabile ale adancurilor, devenite realitate. In lichidul aramiu nu-i nici ceaiul indulcit, nici lichiorul aromat, nici ulei, nici miere, nici cafea...e doar rugina toamnei uitate dizolvata-n lacrimile diminetii... Ea, dimineata, un dulce suras al rasaritului magnetizand in lumina unei frumuseti efemere. Pulseaza haotic, te hipnotizeaza in abisul ei... Copilaria... vibratia inocentei ce pulseaza in fiecare inima, doar jocul, rasul si simplitatea ii poate amplifica vibratia. Iti spun sa te opresti din piruete nebune, cu kimonoul deschis pana unde iti vad inima ce pulseaza ca un astru albastru uitat pe margine unei galaxii plina de fluturi si comete...
capul tau lasat pe spate in zambetul aceala sagalnic, luna splendida pe umerii tai decoltati... Vara ce a trecut cu viteza luminii, noaptea in care doar roua imi mai umezeste gandul, viata pe care nu stiu sa o stapanesc, pierduta in cosul cu struguri si cirese, din care musti cu pofta tineretii tale
intangibile....

Iubirea...

Daca nu iti aduci aminte de nici o traznaie facuta in numele iubirii, inseamna ca n-ai iubit. (Shakespeare)

Sexul e... bridge

Sa faci sex e ca si cum ai juca bridge. Daca n-ai un partener bun, ar fi bine sa ai o mana buna.
* Woody Allen

10 dintre gândurile dăruite de Charlie Chaplin

Charlie Chaplin. Fotografie din anii 1910.

– La răscruce de viață nu există indicatoare.
– Nimic nu este permanent în lumea asta nedreaptă, nici măcar problemele noastre.
– Viața este minunată dacă nu te temi de ea.
– Suntem toți diletanți; viața este prea scurtă ca noi să fim altceva.
– Gândim prea mult și simțim prea puțin.
– Sufletul omenesc își găsește plăcere în liniștea naturii care se descoperă numai celor care o caută.
– Liniștea este un dar pe care puțini îl știu prețui. Poate pentru că nu poate fi cumpărată. Cei bogați cumpără zgomote…
– Fă-ți griji pentru conștiința ta, nu pentru reputația ta. Conștiința este ceea ce ești tu, reputația este ceea ce gândesc ceilalți despre tine. Iar ceea ce gândesc ceilalți despre tine, este problema lor.
– De la o anumită vârstă doare și plăcerea.
– Corpul tău dezbrăcat ar trebui atins doar de cei ce se îndrăgostesc de sufletul tău dezgolit.

Charles (Charlie) Spencer Chaplin
(16 aprilie 1889 – 25 decembrie 1977)