PASI PE NISIP

de Ademar Baross - poet brazilian

Am avut un vis in noaptea de Craciun.

Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu

pasea alaturi de mine,

pasii ni se imprimau pe nisip,

lasind o urma dubla:

una era a mea, cealalta a Lui.

Atunci mi-a trecut prin minte ideea

ca fiecare din pasii nostri

reprezentau o zi din viata mea.

M-am oprit ca sa privesc in urma.

Si am revazut toti pasii

care se pierdeau in departare.

Dar am observat ca in unele locuri

in loc de doua urme

nu mai era decit una singura...

Am revazut filmul vietii mele.

Ce surpriza!

Locurile in care nu se vedea

decit o singura urma

corespondeau cu zilele cele mai intunecate

ale existentei mele:

zile de neliniste si de rea-vointa,

zile de egoism sau de proasta dispozitie,

zile de incercari si de indoiala,

zile de nesuportat...

Zile in care eu fusesem de nesuportat.

Si atunci intorcindu-ma spre Domnul

am indraznit sa-i reprosez:

-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi

in toate zilele!

De ce nu ti-ai tinut promisiunea?

De ce m-ai lasat singur

in cele mai grele momente din viata,

in zilele cind aveam cea mai mare nevoie

de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns:

-Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut

decit o singura urma de pasi pe nisip

sunt zilele in care te-am purtat pe brate...