miercuri, 13 ianuarie 2016

Prietenii omului...

Pentru mine, prietenul perfect e Dumnezeu. Dar bucatele din El sunt si cei apropiati mie. Nu am decat cativa prieteni dragi inimii. Restul sunt cunostinte. Ii respect pe toti si ma bucur de apropierea lor. Cand eram mai tanara, am fost tradata de o prietena. Era prima oara si a durut al naibii. Ca sa nu mai sufar, mi-am "luat" drept amic cartea. Ea nu-mi insela asteptarile. M-am apucat de citit cu atata inversunare incat uneori uitam ca exista persoane in lumea reala. 
Pentru mine cartea a fost un adevarat prieten. Mai tarziu mi-am ales un caine drept prieten. Am suferit cand a plecat... Anii si dezamagirile m-au facut sa triez prietenii din jur. Am invatat ca prietenul adevarat este persoana care imparte cu tine singuratatea, tristetea, bucuria si fericirea. Cu totii ne dorim sa avem pe cineva cu care sa ne impartasim tot, care sa ne inteleaga perfect, sa ne asculte, sa ne ajute, sa fie mereu alaturi de noi, sa fie intelegator, sa ne mustre si sa ne ierte atunci cand gresim. Dar greu il gasim. 
Pe mine Dumnezeu m-a binecuvintat cu oameni minunati in jur. Am cunoscut si pe internet oameni senzationali, desi nu credeam ca este posibil. Astazi m-am simtit iubita si binecuvintata! Mi-am dat seama ca n-are rost sa inalti castele, daca nu speri din toata inima ca vei locui in ele mereu. Ca e pacat sa te risipesti in povesti pe care nu le crezi, macar intr-un prim si nebunesc avint, atinse de lumina vesniciei. Si ca o poveste nu merita sa fie consemnata ca prietenie decit atunci cind, traind-o, o simti - chiar daca te inseli - ca pe-o prietenie pentru toata viata si pentru toata moartea. Azi am fost fericita si am lasat nelinistile deoparte. Mi-am propus sa pling doar de fericire de acum... De fapt, noi alegem daca vrem sa fim fericiti sau tristi.. Daca vrem sa iesim din cercul vicios al urii si al suferintei ar trebui sa ne reamintim ca primim ceea ce emitem... 
Asa ca am ascultat melodii frumoase, am adus rasul in inima si zimbetul pe buze si m-am gandit la cei cativa prieteni de isprava pe care ii am. Imi vine in minte un sfat de-al lui Paler: "Sa incercam sa ne facem timp si pentru prieteni, sa le daruim un zambet, o strangere de mana, un cuvant bun, fiindca nu-i vom avea intotdeauna langa noi". Va doresc din inima sa fiti iubiti si sa aveti doar prieteni adevarati in jur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu