Suntem oameni...

Nu iertam la fel de usor si nu uitam la fel lucrurile care pangaresc apele curgatoare ale dragostei. Asa cum, de altfel, ne si impartim diferit oalele, casele, furculitele, drepturile, frustrarile atunci cand, intr-un fel sau altul, ne despartim... Cred ca impartim mai mult tristetile. Nici orgasmele nu le impartim echitabil. La final conteaza ce ai invatat, ce ai experimentat si cu ce ramai, sufleteste vorbind. La naiba cu toate regulile si calculele pe care ni le oranduim in minte... E asa frumos cand matematica cu ale ei calcule devine poezie... Viata in doi poate sa nu aiba rima, poate sa fie un vers alb... Pe cine ar deranja?